M-am întrebat deseori ce anume ne arunca în acest scenariu pesimist pe care l-am ridicat în ultima perioada la rangul de motto. Sa fie oare întregul peisaj mediatic, manipularea prin discurs, „stirea comandata” sau doar aceeasi mostenire care ne face sa mergem cu “Dumnezeu înainte” posomorâti si apatici? Oricare ar fi raspunsul, pentru tânarul din România este vorba doar despre un singur lucru: lipsa de perspectiva. Alternativa? Plecarea în strainatate. Astfel, am ajuns în punctul sensibil al traiului în 2013. Cu totii visam la cariera si la posibilitatea de a fi tratati cu respect. Asta înseamna doar doua lucruri: un loc de munca promitator si un salariu decent. Ce înseamna “decenta” în strainatate? Undeva peste 1500 de euro. Ce înseamna în România? Aproximativ 300 Euro si asta îndeplinind numeroase conditii - masterand, experienta, multinationala sau cel mai bun în IT ori vânzari. Visul unui tânar absolvent de a se încadra pe piata muncii dupa licenta este usor spulberat în ciuda târgurilor de job-uri. Asadar, ajungem si la plecarea în strainatate. Ce se întâmpla acolo? Fiecare caz are propria poveste însa comun la toate ar fi ce mi-a spus un prieten, venit acasa, în vacanta, din Marea Britanie: “traiesc mai des decât as dori, sentimentul rusinii ca sunt român. Chiar si colegul meu de birou face glume pe seama noastra desi lucrez cu el de mai bine de 5 ani”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu