Dar suntem in Bucuresti. In epoca in care telefonul este extensia unora, datorita careia acestia supravietuiesc (de vazut Atlasul de mitocanie urbana). Lasand la o parte acesti oameni, Filip s-a acomodat repede in spatiul asta bucurestean in care perinda un aer de artist nedescoperit si neinteles mai ales de sine, prea comod sa faca ceva pentru recunoastere. Laudele sunt binevenite. A inteles de ce sunt multi talentati la compus texte (birocratia), de ce fugi de controlori (de ce nu), de ce sa nu mergi totusi cu RATB-ul (chiar daca vrei sa bifezi o calatorie, niciodata nu o sa ajungi la compostator) si de ce ne plac totusi lucrurile astea. E un dezechilibru armonios. O relatie de care nu te plictisesti. Si cateodata, bine ca exista carti, altfel ar fi greu sa ti traiesti doar propria viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu