Ne uitam deseori cu mirare în calendar pentru a ne certifica faptul ca suntem în 2013. Nu pentru ca am sta prost cu memoria ci mai degraba pentru ca avem impresia ca ne-am trezit dimineata într-o neplacuta realitate pe care am crezut ca am lasat-o în urma. Despre cozile pentru alimente europene am mai vorbit însa pe masura ce timpul trece, situatia nu se schimba ba mai mult, se accentueaza. Un batrân care statea de 24 de ore, la -8 grade, pentru a prinde o punga cu faina spunea: “am 81 de ani si traiesc împreuna cu sotia din 600 de lei pe luna. Am platit toate taxele vreme de 60 de ani si am ajuns în situatia de a nu-mi permite o sacosa cu mâncare, iau cu suta de grame si daca s-ar putea as lua o boaba de fasole doar.” Umorul ne salveaza de fiecare data însa în acest caz, oricât de amuzanta ar fi declaratia nu putem sa nu simtim fiori reci pe sira spinarii. Asa vom fi si noi la pensie? Vom trai sperând ca ce? Sperând probabil ca se va adeveri fraza: Fericiti cei saraci caci a lor va fi Imparatia cerurilor. La polul tânar al povestirii sunt acei tineri cu salarii consistente si cu joburi ale caror denumiri sunt prea greu de pronuntat pentru batrânul de 81 de ani. În schimb, aici situatia e clara, ei s-au conformat, traiesc prezentul fara a spera la linistea batrânetii. “Ce folos? Iau acum 1000 de euro si cel mai probabil, voi ajunge sa iau 100 la pensie.”