Mijn blog / Blogul meu

The English Speaker

2011-10-31T21:30:00.001+02:00

Şcoala a început de ceva vreme şi cu toate că în fiecare săptămână de la precedentul meu mesaj am vrut să scriu pe blog, nici că am reuşit. Dar iată că sosi vremea, aşa că …

* * *

Cel mai mare câştig, enormul câştig pe care l-a avut dulcele nostru iepuraş nordic în ultima perioadă este că vorbeşte englezeşte. Chiar vorbeşte. Da, băiatul meu suferind de autism chiar vorbeşte englezeşte.

* * *

Adina a continuat a face exerciţii de limbă cu Eusebiu, axându-ne în special pe artea de expresiv. Îi ceream să povestească evenimente de peste zi sau să înceapă el mici conversaţii. Slabe rezultate, copilul nu numai că nu făcea progres ba chiar părea că limba sa română devine din ce în ce mai greoaie şi mai incorectă.

Începuse a ne apuca deznădejdea: părea că toate eforturile noastre de 2 ani şi mai bine se duc pe copcă. Eusebiu părea a se scufunda într-o lentă dar profundă şi îndelungată regresie.

* * *

Agonia dură până când, din întâmplare, i-am cerut să facă acelaşi lucru în engleză. S-a poticnit dar apoi a început a-şi da drumul. Şi avea o siguranţă şi o dezinvoltură mult mai mari decât la exprimarea în limba română. Părea că, în sfârşit, a scăpat de păcătoasele acorduri şi plurale neregulate în care româna este atât de bogată!

* * *

Am făcut la iuţeală consiliu de familie şi am hotârât copiilor că, începând din acel moment, limba casei devine engleza. Cel mai rezistent la idee a fost băiatul cel mai mare, Emil. Însă când i-am explicat cât de important este acest lucru pentru fratele său, a înţeles.

* * *

Nu înseamnă că româna este abandonată complet. Copiii mai vorbesc între ei româneşte. Când nu ştie un cuvânt, Eusebiu întreabă “ce înseamnă … ?”. De asemenea, sunt situaţii când le vorbim în româneşte căci este mai uşor. Dar cam 80-90% din timp limba de comunicare este engleza.

* * *

Unde se află Eusebiu în această schemă? Înţelege cam tot ce i se cere şi prinde conversaţiile ce le aude. Când nu ştie un cuvânt, întreabă – semn că ştie distinge cuvintele din propoziţii fără probleme.

Pe expresiv stă de asemenea bine, foloseşte prezentul, trecutul şi viitorul, forma continuă la trecut şi prezent precum şi forme mai avansate cum at fi “there is …” (“există …”; acel “there” are rol de subiect impersonal căci în engleză nu există propoziţii fără subiect; faptul că Eusebiu ştie să manevreze astfel de forme mai subtile arată că are un simţ bun al limbii). Posedă un vocabular surprinzător de bun, ne uimeşte ades cu anumite cuvinte neaştepate pe care cu siguranţă le-a prins din mediu.

Avem nişte prieteni de familie unguri, aflaţi în Londra - ca şi noi - în căutare de un job mai bun. El este inginer IT ea fiind profesoară de matematică. Însă din pricina faptului că nu ştie limba bine nu poate profesa şi a fost uimită să observe cum ştiu copiii mei englezeşte după doar câteva luni în Regatul Unit. Da, inclusiv Eusebiu!

* * *

Progresul acesta fulminant, această veritabilă explozie de limbaj (cu doar o lună şi jumătate în urmă Eusebiu nu îngăima decât cel mult propoziţii de 2 cuvinte “I eat” – “eu mănânc”, “You give” – “tu dai”, etc) nu s-au lăsat neobservate la şcoală.

Este perfect integrat în clasa a II-a şi deşi i se recunoaşte rămânerea în urmă cu limba (încă nu este la nivelul unui nativ de aceeaşi vârstă) şi cu materia (aici se încep cu lucrurile mai dificile mai devreme) pretenţiile au crescut: dacă înainte obiectivul era “să vorbească, orice - numai să vorbească” acum pretenţia este “să stea de vorbă cu un adult, spontan” (???).

* * *

Da, băiatul nostru este aproape fluent în engleză.

Zic “aproape” pentru că încă nu are o fluenţă la nivelul fratelui să mai mare, iar modul de vorbire nu este complet natural. Iar manierismele de vorbire – începând cu tonalitatea vocii şi terminând cu expresia facială ori limbajul trupului – nu sunt complet naturale. Şi poate nu vor fi vreodată, poate că el mereu va avea nişte mici rămăşiţe autiste, mai mult sau mai puţin perceptibile.

Însă bătălia cu handicapul pare a fi, pe moment, câştigată.

Scrisoare deschisă

2011-08-14T18:03:00.001+03:00

Dragii mei,

Scurta noastră vacanță la Paris a fost foarte intensă. A început prin călătoria cu trenul Eurostar, aceasta fiind una din metodele de a ajunge de la Londra la Paris. Ar mai fi fost vaporul (ferry), trenul, și o combinație de șosea + ferry. Cu trenul, călătoria durează doar 2 ore și jumătate. Fiind obosită, am dormit buștean la dus, din când în când doar mă mai trezea Dinu să mă întrebe ce mai fac... Până ne-am instalat, până am mâncat, dormit, etc, am şi ajuns la Disneyland. Sebi și cu Vlad au fost vecini de scaun și îi mai auzeam ca prin vis comentând despre călătorie. Prin tunelul pe sub Canalul Mânecii nu li s-a părut chiar grozav de interesant, pentru că nu se vedeau oceanul și nici peștii...

Gara de la Disneyland este practic la intrarea în parc. Noi am fost întâi la hotel, să ne lăsăm bagajul. Toată zona Disneyland, cu parcuri și hoteluri, este construită în câmp, în afara Parisului, printre lanurile de porumb. Este o zonă tipic americană, ca stil și atmosferă. Hotelul nostru avea ca temă exploratorii, așa că în hol și în zona restaurantelor aveau tot felul de atracții (o corabie de pirați, de exemplu), de care băieții s-au bucurat, deși nu am avut timp să stăm la hotel chiar cât ar fi vrut ei. După ce ne-am lăsat bagajele, am pornit spre parc. Legătura dintre hoteluri și parcurile de distracții (sunt două la număr) se face cu niște autobuze (navete le numesc francezii) gratuite. Băteții erau îngrijorați despre cum ne vom înțelege la Paris și cu toate exercițiile lor, odată la fața locului, tăceau chitic. Am vorbit cu recepționista în franceză, dar ea mi-a răspuns în engleză (proabil că așa cum eu voiam să arăt că știu franțuzește, ea voia să arate că știe englezește), ceea ce m-a cam descurajat... În general, cam toți francezii din zona Disneyland vorbeau englezește, așa că băieții s-au relaxat și singurul lor contact cu franceza a rămas prin intermediul afișelor.

Parcul Disneyland este mare, împărțit în câteva landuri (țări) între care se circulă cu trenul Disney. Țările sunt USA, Țara Fanteziei, Țara Aventurilor și Țara Descoperirilor. Noi nu am fost decât în primele două. USA era organizat ca o stradă de oraș vechi american. Într-un foișor stătea Mickey Mouse care se fotografia cu turiștii. Am stat și noi la o coadă de jumătate de oră și băieții s-au îmbrățișat cu Mickey Mouse, s-au fotografiat cu el și au primit un autograf. În alte zone din parc am mai văzut alte personaje, cum ar fi Winnie the Pooh, Rapunzel, Gepetto, Cenușăreasa, Belle din Frumoasa și Bestia, dar nici unul dintre noi nu a mai avut puterea să stea din nou la coadă pentru autograf, îmbrățișare, conversație și poză. Așa că doar i-am privit și am mers mai departe.

Am mai fost în labirintul de la Alice în Țara Minunilor, am încercat să intrăm la Pinocchio dar nu ne-au ținut picioarele, coada era enormă. Vlad își dorea mult la Dumbo, elefănțelul zburător, dar coada era de vreo oră pentru un minut de ridicat în aer, așa că am renunțat și acolo. În general cozile erau enorme, la fiecare atracție era de așteptat cel puțin 20 de minute. Ne-am mai plimbat în schimb, ne-am urcat până sus în castelul Disney care apare în toate filmele, am văzut o paradă a personajelor cu rățoiul Donald, veverițele, soția lui Mickey Minnie Mouse, etc., însoțită de o trupă de dansatori; în general am făcut ce se putea face evitând cozile. A trebuit să mai stăm totuși o dată la coadă când să ne suim în tren. Cu trenul am făcut un tur al parcului și am văzut pe dinafară și celelalte atracții. Frumos, interesant, dar extrem de aglomerat. După parc am vizitat Disney Village, adică satul Disney, o zonă cu restaurante și magazine de suveniruri. Am mâncat la Mc Donalds. Băieților le-a plăcut Disneyland, normal, dacă nu ar fi fost cozile s-ar fi bucurat și mai mult...

Întoarcerea la hotel a coincis cu știrile din Anglia despre actele de huliganism. În acea noapte ținta a fost exact cartierul în care locuim noi. Nu ne venea să credem ce se întâmplă. Oricum, până ne-am întors noi totul s-a terminat, am fost chiar norocoși că am fost plecați exact atunci din Londra, s-ar fi speriat poate băieții.

A doua zi ne-am bucurat de un mic dejun franțuzesc la hotel cu croasante și pains aux chocolat la discreție. Apoi am mers să vizităm Parisul. Trenul RER ne-a lăsat chiar sub Arcul de Triumf. Foarte eficient, am ieșit la suprafață, am văzut Arcul și o porțiune din Champs-Elysees și am coborât înapoi la metrou. Ne-am dat jos la Trocadero, de unde panorama Turnului Eiffel este extraordinară. Și ziua era frumoasă, însorită, iar imaginea turnului imens pe fondul albastru al cerului era impresionantă. Am traversat grădina Trocadero și am admirat fântânile, apoi ne-am urcat cu toții într-un carusel clasic, chiar pe malul Senei. Băieții și-au ales câte un căluț iar eu cu Marius ne-am bucurat de pe o băncuță de priveliște și de muzica franțuzească. Ce deosebire de gust între acest carusel și atracțiile de la Disneyland! În fine, caruselul l-a făcut pe Vlad să își mai uite necazul cu elefănțelul zburător...

Am traversat Sena pe Podul Irene și am coborât într-un mic port cu vaporașe turistice numit Bateaux Parisienes. Nu am fost scutiți nici aici de coadă, dar ne-am văzut în sfârșit îmbarcați după o oră de așteptare. Călătoria a fost o încântare, am văzut toate obiectivele de pe malul Senei în acorduri de muzică franțuzească, în surdină. Parisul este foarte diferit de Londra. La Londra, totul este maiestuos, ordonat, îngrijit, Londra inspiră putere și grandoare. Parisul este romantic și cald, pe stradă vezi perechi de toate vârstele ținându-se de mână, oamenii sunt îmbrăcați lejer, zâmbesc, se plimbă, aleargă sau stau la plajă pe malurile Senei. Oricum, nu par să se agite ca la Londra, grăbiți și încordați, la costum și cravată... Ambele orașe sunt frumoase, fiecare cu specificul lui... Oricum, noi ne-am bucurat pe deplin de călătorie, vremea a fost plăcută, cu mult soare dar nu prea cald, a fost o oră pur și simplu perfectă.

La coborârea de pe vaporaș, copiii au declarat că le este groaznic de foame, așa că am intrat într-un restaurant plutitor, chiar la poalele Turnului. Eu am mâncat somon cu orez și un platou de brânză franțuzească cu un pahar de vin. Totul a fost pur și simplu delicios, un prânz de ținut minte... Tot legănați de valurile Senei și tot degustând ba din brânzeturi, ba din vin, a mai trecut o oră, o oră și ceva... Așa că am avut un moment de panică realizând că mai rămăsese doar o oră și jumătate până la plecarea trenului. A urmat o goană susținută prin Trocadero până la metrou și apoi călătoria inversă până la gara Disneyland. Am prins totuși trenul de Londra iar privirile amuzate și pline de simpatie ale însoțitorului de tren ne-au spus că se întâmplă frecvent ca famillile de englezi, furate de farmecul Parisului, să ajungă la tren în ultima clipă, cu sufletul la gură... Am ajuns acasă pe la 11 noaptea, bucuroși că strada noastră nu părea afectată de evenimentele recente. Abia a doua zi am observat că magazinul de mașini din apropiere nu mai avea parte din geamuri...

Acestea ne sunt amintirile. Ne dorim să revenim într-un viitor oarecare pentru că Parisul este un oraș cu totul încântător...

Cu drag,

Adina

Raport Şcolar Anual

2011-08-07T13:25:00.001+03:00

S-a terminat şcoala de câteva săptămâni aşa că am primit raportul anual pentru fiecare copil. Cel de jos este al dulcelui nostru iepuraş nordic.

OBS: nimeni de la şcoală nu ştie despre autismul său.

Religious Education: Sebi has followed part of “Here I Am” programme of study. He joins during class prayer time and makes the sign of the cross well. He is beginning to learn our daily morning, lunch time and home time prayers. He joins in whole school prayer time and has attended mass as part of collective school worship. He shows awareness of others and is respectful towards peers and adults.	Educaţie Religioasă: Sebi a urmat parte din programul de studiu “Aici Sunt”. Se alătură rugaciunilor din clasă şi face semnul crucii corect. Începe să înveţe despre rugaciunile de dimineaţă, prânz şi seara şi a participat la slujbă împreună cu şcoala. Ţine cont de alţii şi manifestă respect de colegi şi adulţi.
English: Sebi has become increasingly confident understanding what he is being asked to do and he can follow one part instructions. Everyday he is learning new words and on our recent school trip he was repeating some very hard words such as caterpillar and poisonous which is part of our Science minibeast topic. Sebi is motivated and wants to learn to read. He enjoys books and he needs to continous to share books at home and read every day with an adult. Sebi has clear handwriting and has been practising hard. He is not yet to generate his own ideas for his writing but is taking part in individual and small group sessions so he is always supported by an adult to know what the next steps are. Targets for Development: To recognise key words on sight such as the, and, when, he and she. To join sounds together to write 3 and 4 letter words. To write his own sentence and communicate what it says.	Engleză: Sebi devine tot mai plin de siguranţă în a înţelege ce i se cere şi urmează instrucţiuni dintr-o singură parte. Învaţă cuvinte noi zilnic şi în timpul excursiei recente a repetat cuvinte dificile precum omidă (caterpillar) şi veninos (poisonous), care sunt parte din programul de Ştiinţe pentru animale mici. Sebi e motivat să înveţe să citească. Îi plac cărţile şi trebuie să continue cititul cărţilor cu un adult. Sebi are scris clar de mână şi a exersat mult. Încă nu poate scrie idei proprii dar ia parte la sesiuni individuale sau de grup astfel că este ajutat de un adult să ştie care sunt paşii următori. Ţinte de Dezvoltare: Să recunoască cuvinte cheie the, and, when, he and she. Să pună sunete laolaltă pentru a scrie cuvinte de 3 şi 4 litere. Să scrie propoziţii şi să comunice ce spun.
Mathematics: Sebi is developing a good understanding of simple addition and subtraction. He can make and order numbers to 10. He can solve simple addition and subtraction questions and needs to practise drawing a number line as a method to help him start to solve addition and subtraction questions using large numbers. In Maths the vocabulary can be very difficult and I was impressed at how quickly Sebi picked up the 2nd and 3d shape language of sides, corners, edges and faces. Targets for Development: To practise using a number line to help when adding and subtracting up to 30. To know the 2, 5 and 10 times tables off by heart.	Matematică: Sebi dezvoltă o înţelegere bună a adunărilor şi scăderilor simple. Poate alcătui şi ordona numere până la 10. Poate rezolva probleme cu adunări şi scăderi simple şi trebuie să exerseze cu o linie numerică pentru a aduna şi scădea numere mai mari. Vocabularul matematic poate fi foarte greu şi am fost impresionată de cât de iute a deprins Sebi limbajul formelor 2D şi 3D precum margine, colţ, muchie şi faţă. Ţinte de Dezvoltare: Să exerseze cu o linie numerică adunarea şi scăderea până la 30. Să înveţe pe de rost tabla înmulţirilor cu 2, 5 şi 10.
Science: Sebi has taşen part in our topic about minibeasts. He has learned the names of the minibeasts and he has been able to draw an accurate picture. He is just starting to sort minibeasts as part of a small group. He has helped to sort them by the number of legs that they have and now he is going to sort them according to where they live.	Ştiinţe: Sebi a luat parte la lecţia noastră despre animale mici. A învăţat numele unor animale mici şi a fost capabil să desenete corect. Începe să clasifice animalele mici. Le-a clasificat după numărul picioarelor şi începe să le clasifice după locul unde trăiesc.
I.C.T.: Sebi has enjoyed going to the computer suite. He is able to work on his own computer when someone has showed him how to complete the task. He has been able to draw pictures such as a rainbow and write family names and the alphabet on a paint package and he has enjoyed playing simple games from cbeebies.	I.C.T: Lui Sebi i-a plăcut să meargă în sala calculatoarelor. Este capabil să lucreze la calculator când cineva îi arată ce să facă. A putut să deseneze figuri precum un curcubeu şi să scrie nume ale membrilor familiei şi alfabetul cu un pachet de desen şi i-a plăcut să joace jocuri simple de pe cbeebies.
Design Technology: Sebi can copy a design from a model. He enjoys making things and has recently made a wind up toy with his partner.	Tehnolgia Designului: Sebi poate copia după un model. Îi place să facă lucruri şi recent a făcut o jucărie cu mecanism împreună cu colegul său.
Geography: Sebi has taken part in our recent work on visiting different places. He was able to join in and tell us that he knows about Romania and he drew a picture of the Romanian flag for us. He has also joined in with out recent work about France where he have been finding about major landmarks in Paris.	Geografie: Sebi a luat parte în activităţile noastre de a vizita diferite locuri. S-a alăturat nouă şi ne-a spuns că ştie despre România şi ne-a desenat steagul românesc. S-a alăturat activităţilor noastre recente despre Franţa şi a putut învăţa despre obiective importante din Paris.
Art: Sebi likes to draw. When drawing from observation Sebi has been encouraged to take longer on his drawings in order to add detail such as getting the correct size and shape. He recently spent a long time adding in shade and tone to a drawing of twigs and other natural subjects. Sebi needs to practise using different mediums including paint and I’m sure will get opportunities to do so in Class 3.	Arte: Lui Sebi îi place să deseneze. Când desenează din observaţie a fost încurajat să zăbovească mai mult pentru a obţine forma şi dimensiunea corecte. Recent a zăbovit mult pentru a adăuga tonuri şi umbre unui desen conţinând rămurele şi alte obiective naturale. Sebi trebuie să exerseze folosind diverse mediumuri incluzând vopsele şi sunt sigură că va avea aceste ocazii în clasa a III-a.
Music: Sebi has had some experience of repeating short rithmic phrases. He shows some control when playing the instruments and he has had experience of listening to and distinguishing between long, short, high and low sounds. There is a log of listening during music and so as Sebi will feel more confident in this area when he can understand some of the instructions.	Muzică: Sebi a experimentat cu repetarea unor scurte secvenţe ritmate. Manifestă oarecare control în cântatul la instrumente şi a avut experienţa de a face distincţia între sunetele scurte, lungi, înalte şi joase. La muzică este mult de ascultat astfel că Sebi va manifesta mai multă siguranţă în această arie atunci când va înţelege mai bine instrucţiunile.
P.E.: Sebi enjoys PE. He works well in paired and group activities. He is learning to follow instructions which are always modeled to him first so he can repeat them. He is trying hard in ball skills to be able to throw and catch with more accuracy. He enjoys athletics like running. He likes being involved in team games and supports his team. In indoor PE he found climbing on the apparatus very difficult to begin with but he is now able to climb up and across and he will let go for a few minutes as he climbs.	Educaţie Fizică: Lui Sebi îi place EF. Participă la activităţi în pereche sau în grup. Învaţă să urmeze instrucţiuni care îi sunt modelate mai întâi. Se străduie mult cu mingea să o poată arunca şi prinde cu precizie. Îi plac sporturile atletice precum alergatul. Îi place să fie implicat în jocuri de echipă şi îşi suportă echipa. La EF în sală a avut dificultăţi la căţăratul pe aparate dar acum se poate căţăra în sus, lateral şi să atârne pentru câteva minute.
P.S.H.E. & General Statement of Performance: Sebi has only been with us a short time but has settled very well in Class 2. He sits and listens when on the carpet and is beginning to be able to follow simple instructions. He tries very hard and has enjoyed some of the new things that he is learning. He needs to continue to share books and at home with an adult to help him learn new words. Sebi is starting to be able to express himself more and he knows to go to an adult or friend if he needs help with something. He is learning lots of new vocabulary on daily basis and he tried hard to say some of it. He is able to answer his name in the register clearly and with control. He has made lots of friends in the class and he enjoys playtimes. I wish him well as he goes into Year 3.	Evaluare Psiho-Socială şi a Performanţei Generale: Sebi a fost cu noi un timp scurt dar s-a acomodat foarte bine în clasa a II-a. Şade şi ascultă la activităţile pe covor şi începe să urmeze instrucţiuni simple. Se străduie foarte mult şi s-a folosit de unele lucruri noi ce le-a învăţat. Trebuie să continue să citească acasă cu un adult să înveţe cuvinte noi. Sebi începe să se exprime din ce în ce mai mult şi ştie să ceară ajutorul unui adult sau prieten dacă are nevoie de ceva. Învaţă mult vocabular nou zilnic şi s-a străduit să spună parte din el. Poate să răspundă numele din catalog clar şi limpede. Şi-a făcut mulţi prieteni în clasă şi îi place timpul de joacă. Îi doresc numai bine în clasa a III-a.
Headteacher’s Comments: You have made a very good start in our school, Sebi! Well done! I am sure you will build on this in Y3!	Comentariile Directoarei: Ai început foarte bine în şcoala noastră, Sebi! Treabă bună! Sunt sigură că vei continua la fel în clasa a III-a!

Munca susţinută a iubitului nostru Eusebiu a fost recompensată cu "Headteacher's Award" (Premiul Directorului) - un premiu ce se acordă o dată pe an doar câtorva copii.

Ultimul Portage

2011-07-09T14:42:00.001+03:00

Iată că veni şi ziua ultimului test Portage. Ne despărţim de acest test fără părere de rău deşi recunoaştem ce sprijin imens a fost pentru noi de-a lungul celor trei ani de luptă cu autismul.

Motivul abandonului? Eusebiu are deja 7 ani şi jumătate, deci IQul său măsurat cu Portage nu poate decât să scadă (testul Portage merge până la 6 ani). De exemplu, dacă la ultima testare Portage a avut un IQ de 92, acum acesta a scăzut la 81 (a se vedea imaginea din stânga).

Partea bună este că utilitarul online al lui Gabi Hulea îi dă o vârstă mentală de 6 ani (maximă) pe toate ariile – deci nu prea mai e nimic de măsurat. Am marcat cu galben câteva capacităţi ce dorim totuşi să le antrenăm (mersul pe bicicletă, cu patinele, să-şi înnoade şireturile – nu are pantofi cu şireturi –, să folosească condiţional-optativul, etc) aşa cum se poate vedea în imaginea din dreapta.

Concluzia este: Eusebiu a ieşit din sfera antrenamentelor simple, tip ABA sau chiar Verbal Behaviour. A intrat în lumea discursului conversaţional, a ideilor şi a comportamentului social mai complex. Lupta noastră acolo se va da.

Dar despre aceasta, în mesaje viitoare.

Vlad Ţepeş

2011-07-03T14:17:00.001+03:00

English Heritage (Moştenirea Engleză) este o societate destinată protecţiei şi promovării istoriei şi culturii engleze în interiorul Regatului Unit şi înafara lui^*). Are rol de organism consultativ oficial al Guvernului Majestăţii Sale pe probleme de patrimoniu şi conţine drept membri atât voluntari cât şi simpli membri cotizanţi - pe lângă specialiştii în domeniu.

Promovarea culturii şi istoriei engleze se face într-un mod foarte ingenios. În loc de activităţi plicticoase pe lângă muzee şi situri istorice, English Heritage organizează un soi de turism popular atractiv, ieftin şi care are mare trecere în segmentul de populaţie ce asigură cea mai mare şansă de supravieţuire pe viitor: copiii.

Turniruri medievale, scamatori, bufoni, expoziţii cu instrumente, arme, mobilier, unelte şi reţete de gătit vechi sunt între activităţile organizate de English Heritage - totul fiind prezentat într-un mod accesibil de către personalul îmbrăcat în costume de epocă. O adevărată imersiune în istoria vie a acestei naţii!

La un astfel de eveniment am participat acum 2 săptămâni (când am şi devenit membri English Heritage) la Palatul Eltham. Au fost, cum am spus, o mulţime de atracţii – chiar şi o colecţie de jucării şi jocuri medievale (în copie, desigur) pe care copiii le puteau folosi în voie.

Însă cel mai de efect a fost “turnirul copiilor”. Călare pe un căluţ de lemn ca cel din fotografia din stânga, având o lance de jucărie, fiecare copil trebuia să “călărească” în mare viteză spre nişte colaci de funie şi o morişcă de lemn, să culeagă colacii cu lancea, să împungă morişca încât să se învârtă iar apoi să revină în mare viteză la locul de plecare. Fiecare cavaler primea un coif (ce cădea mereu pe ochi) şi titlul onorific de “sir” – chiar şi fetiţele.

Am privit cu mare interes competiţia şi – spre surprinderea noastră – cel care a dorit primul să participe a fost iepuraşul nostru nordic, băiatul meu suferind de autism, adică dulcele nostru Eusebiu. Văzând atâta îndrăzneală şi ceilalţi au vrut la turnir – inclusiv Emilian care se codise la început.

Am stat la coadă – căci turnirul era la mare căutare – şi veni rândul lui Sebi. “Sir Sebi” a apucat cu mare încredere lancea, a încălecat căluţul şi deşi a alergat ca pe stadion – fără a imita călăritul – a reuşit să ia câţiva colăcei, a mişcat morişca (utilizând lancea mai degrabă ca un ciomag) iar apoi a revenit emoţionat la locul de plecare pentru a-şi culege bine-meritatele aplauze.

A urmat rândul lui Emilian, a avut o prestaţie bună. Dinu s-a produs şi el în mod decent lăsând locul mezinului Vlad.

Care Vlad, plin de importanţă şi abia zărind ceva de sub coiful cât un ceaun, a pornit cu mare hotărâre spre colăcei şi spre morişcă. Ia un colăcel, îl ia pe al doilea … La morişcă se opreşte căci nu reuşeşte să o-mpungă. Trece mai departe căci nu se pune, mai culege un colăcel, pe ultimul îl scapă prin iarbă dar nu-i nimic şi iată-l că apare la sosire roşu la faţă şi umflat ca un pepene de mândrie.

Prestaţia sa fiind atât de bună, organizatorul “turnirului” – un bărbat solid cu păr creţ, barbă roşie şi o figură de ţăran englez medieval - exclamă “Ladies and gentlemen, please aplaud Sir Vlad the Impaler!” ^**) stârnind astfel buna noastră dispoziţie.

^*) Anglia nu este totuna cu Regatul Unit ci este una din ţările constituente ale Marii Britanii (celelalte două fiind Scoţia şi Ţara Galilor) iar Marea Britanie împreună cu Irlanda de Nord formează Regatul Unit. Deşi la noi prin Anglia se înţelege întregul Regat Unit, aici diferenţele sunt destul de clar exprimate iar fiecare parte constituentă a Regatului ţine mult la identitatea sa istorică şi culturală.
^**) "Doamnelor şi domnilor, vă rog să-l aplaudaţi pe Sir Vlad Ţepeş!"

Mutulică

2011-06-19T18:41:00.001+03:00

Dulcele nostru iepuraş nordic continuă a face progrese, lecţiile de engleză cu mama sa merg din ce în ce mai bine iar capacităţile crescânde pe receptiv le-am putut observa şi eu: acum se află în poziţia în care pricepe cam orice enunţ simplu ce i-l cer (de genul “close the door” – “inchide uşa”, “drink your milk” – “bea-ţi laptele” sau “go dress yourself” – “du-te şi te îmbracă”).

Dar totuşi pe partea de expresiv bătea pasul pe loc iar problemele anunţate aici riscau să se permanentizeze.

Totul e cu atât mai curios cu cât exerciţiile pe expresiv (traduceri din română în engleză pe propoziţii simple rezultate din combinaţii de categorii gramaticale) sunt cu adevărat solicitante şi ar fi trebuit ca puiul “să prindă” exprimarea englezească simplă şi să înceapă a o folosi, mai ales că este atât de dornic.

De ce nu se exprimă – ne-am întrebat noi - fie şi cât de puţin?

Întrebarea a rămas în aer până când am văzut nişte sesiuni de expresiv şi am constat, o dată în plus, cât de mult contează nuanţele în terapiile pentru autism. Căci nu este suficient ca exerciţiile să fie făcute, ele trebuie să fie făcute într-un anume mod pentru a se ajunge la scopul dorit.

Mai precis, exerciţiile noastre constau în a emite traduceri în engleză ale propoziţiilor “eu mănânc / tu mănânci / el mănâncă” sau “eu cânt / eu mănânc / eu alerg” în ideea că el va “prinde” că atunci când trebuie să emită fie şi cea mai mică propoziţie trebuie să alăture un subiect (substantiv, pronume, ce-o fi) cu un predicat (verb, etc).

Problemele? Constau exclusiv în procedură: era acceptat un interval prea mare între întrebare şi răspuns, numărul propoziţiilor era prea mic pentru a anihila memorizarea iar rotirea pronumelor şi a verbelor se făcea simultan astfel că regulile nu era internalizate eficient. Mai precis, puştiul nu făcea decât să înveţe pe de rost echivalentul englezesc al unor propoziţii şi nicidecum să traducă activ.

Aşa că am spart exerciţiile punând accent pe viteza de reacţie (sub 2 sec), pe variaţia unui singur stimul (fie pronume, fie verb) şi pe creşterea numărului de propoziţii – ideea fiind că numărul de combinări trebuie să ajungă atât de mare încât memorizarea să nu mai poată funcţiona.

Dar nu numai atât: l-am încurajat să fie mai activ la clasă, cu colegii şi cu profesoarele. “Când vine un copil la tine şi zice “hello!” nu fi Mutulică, zi-i “how are you?” cum te-am învăţat” îl dojeneşte mama sa.

Zis şi făcut. Ajuns la şcoală, băiatul începea a se manifesta în stânga şi în dreapta prin propoziţiile învăţate, cumva precum Eliza Doolittle care la orice conversaţie zicea “It rains in Spain mainly in the plain” (“În Spania plouă mai ales la câmpie”) pentru că aşa fusese învăţată la orele de fonetică. Adina nu ştia dacă să se bucure sau nu, dar nu l-a oprit.

Când a fost luat de la ore, dulcele nostru Eusebiu a anunţat triumfător “n-am fost Mutulică!”.

Şi azi aşa, mâine aşa, mai din hop până-n hârtop, iată că dulcele nostru Eusebiu a începe a se deschide puţintel câte puţintel până când într-o bună zi găseşte două frăguţe în curtea şcolii şi dă să intre în clasă mândru cu ele în mână. Prietenul lui de origine indiană îi spune “de ce nu le mănânci?”.

“I …. (o bâlbâială) … washing!” (“Eu … … spălând!”) răspunde băiatul meu, arătând cât de mult iubeşte igiena. O, Doamne, câtă bucurie mi-a produs această propoziţie - fie şi aşa incorectă cum a fost!

Lucrurile deci o luară pe o pantă ascendentă. Atât de ascendentă încât asistenta sa (despre care am scris aici) i-a spus soţiei săptămâna trecută că este foarte bucuroasă că băiatul începe, în sfârşit, a-i vorbi în engleză.

Aceasta după o lună şi jumătate de şcoală în Regatul Unit.

Binecuvântată să fie memoria lui Walt Disney cu ale sale minunate personaje!

Insigna de aur

2011-06-06T22:29:00.001+03:00

Astăzi fu o zi deosebită: Eusebiu a fost evidenţiat ca “elev al săptămânii”^*).

Ceremonia a avut loc în faţa tuturor copiilor din şcoală^**) iar dulcele nostru Eusebiu s-a purtat ireproşabil, a privit cu încredere la toată lumea (aşa zice Emil, fratele său mai mare) iar când i s-au înmânat diploma şi insigna a zis frumos “Thank you”.

Mamei sale nu i-a vorbit prea mult despre eveniment ci doar şi-a arătat cu mândrie insigna galbenă spunând că este “de aur”.

Este cu adevărat o insignă de aur.

^*) Motivul premierii a fost faptul că are un caiet foarte frumos şi a scris fără greşeli. I s-a cerut, fireşte, să arate caietul copiilor.
^**) Şcoala este foarte mică. Acoperă anul pregătitor şi însă şase ani şi are câte o clasă per an, în total doar şapte clase de elevi.

Me would you like an ice cream

2011-06-04T23:53:00.001+03:00

Sunt la calculatorul meu urmând un curs Element K^*), dulcele nostru Eusebiu este în dreapta mea jucându-se World of Goo la calculatorul Adinei. Tocmai a terminat cu success o sesiune lungă de engleză^**), lucru care a făcut-o foarte mulţumită pe mama sa.

“Would you like an ice cream?”^***) mă întreabă soţia. “Yes, I would” îi răspund. Atunci Eusebiu zice “Me would you like an ice cream” – spre marea noastră bucurie.

“I would like an ice cream”, îl corectează cu blândeţe Adina. “Mamă, ce înseamă ‘I would like’ ?”. “Aş vrea”.

“Aş vrea o îngheţată” zice plin de mândrie odorul văzând că poate reconstrui propoziţia în româneşte.

Este prima dată când băiatul meu suferind de autism încearcă să prindă “din zbor” o întreagă construcţie în engleză^****).

^*) Am acces la unele cursuri Element K mulţumită calităţii de membru ACM.
^**) Aşa cum am mai scris aici, acum face exerciţii pe expresiv. Învaţă despre pronume traducând verbal scurte propoziţii din română în engleză.
^***) Aşa cum am mai scris aici, căutăm să vorbim în engleză în prezenţa copiilor.
^****) Este vorba de condiţionalul cu "would".

Cu capul în jos

2011-05-30T14:02:00.001+03:00

Tratamentul intensiv de comportament aplicat asupra lui Eusebiu şi despre care am scris spre finalul mesajului meu precedent a dat roade: Sebi nu a mai lovit-o pe Mrs. Kennedy, nu a mai stat cu capul pe masă, nu şi-a mai dezvelit burtica şi a cooperat rezonabil cu copiii şi cadrele didactice.

I s-a asignat un shadow, care shadow i-a spus soţiei că “nu o priveşte şi nu priveşte la ce se întâmplă”. Alta e acum … Începem, ca şi în rândurile trecute, să-i spunem că a privi lumea este un obiectiv pentru el şi oricum trebuie să-arate la toată lumea “feţişoara lui frumoasă şi albă”.

Toate bune încât după fiecare zi soţia se întâlnea cu Mrs. Dummett (shadow-ul) care ridica degetul mare în sus, semn că totul a fost bine.

Măi să fie … Merg uşor lucrurile, copilul se integrează fără probleme majore deşi nu pricepe nimic, cadrele didactice nu îl consideră bolnav ci timid - pare că totul merge ca pe roate, nu-i aşa?

Nu chiar. Prin anumite împrejurări a trebuit să duc eu copiii la şcoală mai multe zile la rând şi am putut vedea că acum este o altă problemă – mult mai dificilă decât precedentele. Este vorba de interacţia cu colegii.

Colegii lui sunt foarte drăguţi, foarte atenţi cu el. Există un băieţel de origine indiană cu care chiar s-a împrietenit puţin. Interacţionează bine cu alţi câţiva copilaşi de culoare (compoziţia formată din acele feţe măslinii /maronii şi căpşorul alb al iepuraşului nostru nordic este de foarte mare efect; e interesant cum puştii se pipăie reciproc, pentru a verifica parcă faptul că au de-a face cu o făptură umană).

Însă, în pofida expresiilor de prietenie, el nu răspunde pe măsură pentru că … nu ştie să vorbească. Deşi poate exprima mici manzi în engleză, contextul social îl copleşeşte într-atât că rămâne complet tăcut – ba chiar mai mult a început a umbla cu capul în jos pentru a minimiza şansele unei interacţii sociale în care se simte în dezavantaj. Tipic autist!

Aşa că am reluat antrenamentel de limbă. Ne concentrăm acum pe naming (capacitatea de a învăţa cuvinte din mediu). Naming se poate antrena expunând copilul la sesiuni de învăţare aplicate altcuiva. În cazul nostru eu sunt “învăţat” cuvinte englezeşti între care, “ca din întâmplare”, se află unul nou. Apoi îl verificăm pe Sebi dacă a reţinut cuvântul nou. De fiecare dată l-a reţinut (ceea ce arată că are naming, lucru ştiut de la antrenamentele VBA din trecut).

Un alt exerciţiu este de tip expresiv: îl punem să facă mici traduceri din română în engleză. Începem cu formule de salut (“ce faci?”, “cum merge?”) şi în curând vom trece la propoziţii articulate compuse pe categorii gramaticale (pentru pronume, de exemplu, vom folosi “eu mănânc / tu mănânci / el mănâncă … etc”).

Primele semne sunt încurajatoare. Chiar a doua zi după ce am început exerciţiile pe expresiv, a întâmpinat o fetiţă cu “how are you doing?” (“ce faci?”).

Aceste semne, coroborate cu faptul că pe receptiv stă mai bine decât credeam (înţelege comenzile în engleză ce i le dau în decursul zilei) ne încurajează să continuăm cu aplicarea principiilor Verbal Behaviour şi la învăţarea unei limbi alta decât ce maternă.

Fingers crossed! (“Ţinem degetele încrucişate!”).

Şcoală, dulce şcoală

2011-05-07T22:03:00.001+03:00

De când nu am mai scris, multă apă curs-a pe Tamisa şi multe lucruri se întâmplară cu noi. Însă dat fiind că acum am, în sfârşit, măcar unul din calculatoarele mele cu mine, sper că voi putea susţine o ritmicitate mai bună a mesajelor, aşa cum am promis demult.

* * *

Începând cu sfârşitul, copiii au început şcoala în Regatul Unit. Toţi patru, la o şcoală catolică din Londra (zona Greenwich, locul de unde se socotesc meridianele Pământului). Trimestrul trei a început pe data de 3 mai şi tot atunci am stabilit data de începere – numai bine după ce au sălăşluit o săptămână în capitala Albionului (mutarea întregii familii a vut loc puţin înainte de Paşte).

Marţi, prima zi

Prima zi a început cu mari emoţii. În primul rând, pentru că a fost prima zi de şcoală, atât pentru copii cât şi pentru părinţi.

Şi care primă zi de şcoală e lipsită de emoţii? Am avut emoţii cu privire la felul cum vor fi primiţi de şcoală, cum le va place, cum se vor integra, cum vor accepta mediul multi-cultural şi multi-rasial în care vor trebui să înveţe.

Însă cea mai mare emoţie ne-a rezervat-o dulcele nostru Eusebiu, iepuraşul nostru nordic, ce s-a accidentat la piciorul drept chiar de luni seara aşa că marţi, vrând-nevrând, a trebuit să stea frumuşel acasă (tata luându-şi liber de la servici ca să stea cu odorul), apoi trebuind să facem şi o micuţă vizită la spital (mai mare sperietura, înafară de nişte calmante şi poprire de la sport pe o săptămână neavând odorul nimic).

Deci abia aşteptam să văd în ce ape ies cei trei feţi frumoşi (Emil, Dinu şi Vlad) din sălile de clasă. Dat fiind că a trebuit să aşteptăm atât la clasa a IV-a (Emil, echivalentul clasei a II-a de la noi) cât şi la clasa de pregătire (Dinu şi Vlad, anul pregătitor de la noi), ne-am împărţit în două tabere: Adina la Emil iar eu cu Sebi la gemeni.

Gemenii au ieşit buimaci (cursurile au ţinut de la 9:00 la 15:30 cu o oră pauză de masă), abia că mă puteau vedea. Am vorbit cu învăţătoarea, “they are doing great!” (“se descurcă grozav!”) – probabil se referea la faptul că nu au pierit de groază fiind lăsaţi singuri în necunoscut (deşi Dinu, cu o seară înainte, tot repeta că “abia aşteaptă să meargă la şcoală în Anglia”).

Apare şi Adina cu Emil. Emil şi fraţii săi se încing la joc (clasa gemenilor arată ca o sală de grădiniţă de la noi), eu stau să-i supraveghez, Adina continuă discuţiile cu profesoarele.

După ce plecăm îmi spune concluziile: copiii vor primi un profesor de engleză de două ori pe săptămână (nu sunt singurii stranieri, dar orele de engleză sunt furnizate de şcoală, gratuit), gemenii au făcut bine la matematică (??), Emil a fost remarcat ca un copil inteligent (toată paserea-şi laudă puiul, dar acest copil chiar are o privire specială ce impresionează ades), şi-a făcut şi un prieten (Diego, spaniol de origine) şi nu are nicio problemă să înţeleagă ce i se cere.

Însă ce m-a lăsat cu gura căscată (la propriu) este când mi-a povestit Adina cum l-a găsit în clasă: înconjurat de copii şi punându-i să repete “bună!” şi “ce faci?”.

Miercuri, a doua zi

Ehe … prima zi de şcoală pentru dulcele nostru Eusebiu … Număr pân’ la cinci şi respir adânc … Plec la servici cu inima cât un purice, îi spun soţiei să mă sune, ajung la birou, stau ca pe jar …

Pe la 10 o sun pe Adina, îmi spune că Eusebiu a tras aer adânc în piept şi a intrat în sala de clasă ca un paraşutist ce sare în gol având în raniţă doar credinţa în Dumnezeu (dar nu şi paraşuta). Deloc încurajator …

Orele trec sfâşietor de greu … Din fericire nu am o zi prea aglomerată la servici aşa că la 15:31 sun. Se aude o hărmălaie, din tonul vocii soţiei pricep că minunea nu s-a produs iar lucrurile au mers prost. După juma’ de ceas sun iarăşi şi aflu: nu a vrut să stea frumos la pupitru ci şi-a pus capul pe masă (s-a lăsat pe o ureche, la propriu), a dat năvală în sala de mese unde Emil şi colegii săi mâncau şi şi-a ridicat bluza arătându-şi burtica - spre amuzamentul general (mai puţin al lui Emil) - ba chiar a şi lovit-o pe Mrs. Kennedy refuzând să meargă la ora de engleză.

Pentru că o veste proastă nu vine niciodată singură, Adina mi-a povestit că învăţătoarea, când înşira isprăvile odorului, nici n-o privea în ochi – semn cum că fie bănuieşte ceva cu acest copil (noi nu am zis nimic deocamdată pentru că nu avem niciun diagnostic oficial din Regatul Unit) fie s-a cam speriat.

A fost totuşi o parte bună, Eusebiu a făcut şi el bine la matematică (??? – de bună seamă că e ceva cu matematica în familia asta …).

Urzesc un plan: îi spun soţiei că, în drum spre casă, voi merge să cumpăr nişte recompense. Recompensele vor fi direcţionate – ca din întâmplare – numai către cine a fost cuminte.

Zis şi făcut: ajung acasă numai un zâmbet. Emilian se îndeasă să-mi spună că şi Vlad a cam călcat cu stângul căci s-a apucat să sperie fetiţele cu trotineta (abia mai târziu am aflat că fetiţelor le plăcea acest lucru). Aşa că, având copii aşa buni, m-apuc şi scot din geantă “premiile”.

“Cine a făcut bine la matematică?” - patru mâini sus. Împart premiile. “Cine a stat frumos în bancă?” – Sebi încearcă marea cu degetul dar este dat în vileag. I se pune premiul deoparte, începe să strige că “nu e adevărat”, este pedepsit cu asprime, bagă la cap că nu mai merge cum a mers în ultimele 5 luni când tata era departe.

“Cine a mers la engleză?”. “Cine nu a speriat copiii?” – Vlad începe şi el a plânge cu lacrimi cât pumnul că “nu-i adevărat”. “Cine nu a dat cu pumnii?”. Numărul premiilor puse deoparte creşte …

Apoi, runda a doua: “Vlad, mai sperii fetiţele?”. “Nuuuu!!”. Primeşte o bucăţică din “premiu”. “Mai sperii fetiţele?”. “Nuuu!!”. O altă bucăţică. “Mai sperii fetiţele?” … şi tot aşa.

Vine rândul lui Sebi. La el, mai mult de muncă. La câte “premii” au fost puse deoparte şi la câte bucăţele au rezultat, s-au adunat ceva interogări din categoria “Mai …?”. După ce episodul se consumă ne retragem la culcare, copiii obosiţi iar noi amărâţi şi neştiind ce ne rezervă viitorul.

Joi, a treia zi

Dis de dimineaţă îl trezim pe iepuraşul nordic şi începem a-l prelucra: “Unu: nu stai cu capul pe masă ci drept”. “Doi: mergi la engleză cu Mrs. Kennedy”. “Trei: nu dai cu pumnul ci dai mâna”. “Patru: nu arăţi burta ci ţii bluza frumos”. “Cinci: în pauză te joci cu copiii, nu la nisip” (am aflat că începuse a se izola). “Şase: mergi la masă cu toată lumea şi mânânci frumos”.

Iar apoi îl punem să spună el: “deci unu … doi … trei … “ iar la sfârşit el adaugă: “şapte, primesc un premiu”. “Aşa e! Dacă vei fi cuminte la şcoală îţi aduc un premiu diseară!”.

Am plecat la birou cu inima îndoită … Pe la 10 o sun pe Adina care îmi spune că Sebi a intrat foarte coştiincios în clasă, a luat-o de mână pe învăţătoare (o altă femeie căci aşa e pe-aici, doi învăţători şi doi asistenţi la o clasă mică, nu un singur învăţător la o clasă mare ca pe meleagul mioritic). Încep a prinde firave nădejdi … Mai ştii?

După-amiaza sun şi aflu cu mare bucurie că băiatul a fost bine, a făcut din nou bine la matematică (??), a ştiut şi să citească puţintel (cuvinte scurte şi disparate), a interacţionat cu colegii, n-a pus nicio problemă. Ba mai mult, i se va aloca un asistent temporar să-l ajute să se integreze (un shadow?). Asistenta a anuţat-o pe Adina ce anume vor urmări cu el, ce arii de dezvoltare, totul pare serios şi bine făcut.

Nu mai pot de bucurie, vin acasă (Vlad mă anunţă din prag că “a fost cuminte”), împart premiile subliniind toate bunele purtări ale feciorilor. Copiii merg la culcare mulţumiţi iar noi fericiţi că există speranţă de integrare pentru dulcele nostru iepuraş nordic.

Vineri, a patra zi

Obişnuit fiind să suflu şi-n iaurt, îl trezesc pe Sebi în zori ca şi în ziua precedentă şi-l pun să repete “Unu: nu stai cu capul pe masă … etc”.

Pe la 10 sun din nou, totul este OK. Seara soţia îmi spune “învăţătoarele m-au expediat repede: ‘totul a fost bine, se integrează, comunică cu ceilalţi copii, sunt cuminţi, un început bun’”. Şi, foarte important, acelaşi lucru şi pentru Sebi.

Cât despre Emil, ce să spun? Dacă miercuri a jucat fotbal cu colegii – fiind dorit ca membru de ambele echipe –, joi a fost într-o excursie la un muzeu tehnic unde a impresionat colegii cu cunoştinţele sale (micul inventator) iar vineri s-a înscris la cor, în ceea ce priveşte bunele relaţii cu copiii – sau o parte a lor – a zis “Holly loves me and I love Holly” (Holly fiind o englezoaică blonduţă ce a-nceput a se-nvârti prin preajma sa cam de când a venit).

Revenind la Sebi, veştile bune nu se opresc la tărâmul academic căci dimineaţa, când a luat mâna învăţătoarei, aceasta l-a pasat la doi colegi. Şi ce simpatici erau ei, el blond cu ochi albaştri încadrat de o parte şi de alta de doi puştani negri şi simpatici, toţi trei ţinându-se de mână - un adevărat curcubeu al prieteniei (cei doi băieţei negri fiind şi primii săi amici din clasă).

* * *

“Tot răul spre bine” zice un proverb şi “după nori vine şi soare” grăieşte un altul. După un început plin de emoţii în sfârşit avem nădejdea că dulcele nostru iepuraş nordic se poate integra în altă ţară, în altă limbă, în altă cultură şi în alt mediu, fără perioade lungi de acomodare, fără a o avea pe mama sa ca shadow şi fără ca cineva să ştie de problema sa.

Dar nu ne amăgim că acest lucru va ţine mult … Copilul nostru va avea nevoie de training special (pe care tot noi i-l vom da), va trebui să investim în el pentru ca evoluţia sa ascendentă să revină, convergenţa lui către normalitate să se reia iar integrarea lui în mediul britanic să fie o realitate durabilă.

Însă despre această nouă călătorie voi scrie în mesaje viitoare …

Mamă, mă iubeşti?

2011-02-06T16:57:00.001+02:00

Asemenea lucruri începe a o întreba în ultima vreme dulcele nostru Eusebiu pe mama sa.

Mai mult nu spun.

Matematicianul şi mânuitorul de bani

2011-01-22T16:13:00.001+02:00

Mai nou se pare că dulcelui nostru Eusebiu îi place matematica. A descoperit o cărticică de matematică de clasa I şi în fiecare zi se aşează conştiincios la masă şi începe a lucra din ea. Se munceşte să citească singur, când nu pricepe o roagă pe Adina să-i explice enunţurile dar nu se lasă.

Sunt exerciţii foarte simple, mai mult colorări şi scriere de cifre decât matematică propriuzisă dar ne bucură nespus râvna aceasta a lui pentru învăţătură.

* * *

Emilian are bani.

Are 350 de lei numai ai lui şi m-a anunţat că-i trebuie 130 de lire ca să-şi cumpere un joc ce l-a văzut în catalogul Argos ce l-am trimis în Ţară. “Păi ce te faci, că asta înseamnă doar 70 de lire” îi spun.

Aşa că a decis că trebuie să mai câştige bani. De unde? “Cum pot să câştig bani? Nu am de unde! Dacă fac o faptă bună, nu primesc nimic” se plânge el mamei sale. “Emil, faptele bune nu se plătesc cu bani” încearcă mama sa să-i explice valoarea profundă, intrinsecă a facerii de bine.

Această valoare nu-l satisface pe băiat, şi-ar dori ceva cu mult mai palpabil. Aşa că zice aşa, mai cu jumătate de gură: “ce-ar fi să cer de la buni?”.

Propunerea i-a fost, bineînţeles, refuzată.

Un zugrav

2011-01-15T15:09:00.001+02:00

Fără ştirea noastră, profesoara de pictură a lui Eusebiu i-a luat una din lucrări şi a trimis-o la un concurs; care, nu ştim.

Câteva zile mai târziu educatoarea a oprit-o pe Adina să-i spună şi să-i înmâneze diploma. Luase locul întâi.

Când l-a felicitat şi l-a lăudat şi când a dat să-i arate diploma, iepuraşul nostru nordic i-a spus mamei sale să-l lase că are altceva de făcut.

Pesemne se comportă de pe acum ca un artist adevărat ce-şi ştie valoarea şi nu are nevoie de laudele muritorilor de rând … .

Hai la Rezoluţie!

2010-12-31T08:00:00.000+02:00

Există în ţările anglo-saxone o tradiţie de Anul Nou ce se cheamă “new year’s resolutions”. Acest lucru, tâlmăcit pe româneşte, ar suna cam aşa: “rezoluţiile de an nou”.

Ce-s aceste “rezoluţii”?

Contrar aparenţelor, ele nu au de-a face cu trecutul ci cu viitorul. Sunt nimic altceva decât nişte planuri cu privire la ce vrea omul să realizeze în anul care vine. Exemple de astfel de planuri? “Să slăbesc 10 kg”, “să obţin o promovare la serviciu”, “să mănânc mai sănătos”, “să fac o excursie la Polul Nord”, “să mă împac cu soacra”, etc.

S-a scris, s-a vorbit şi s-a râs mult pe seama rezoluţiilor – şi cu toate acestea anglo-saxonii nu renunţă la ele. Sunt un fenomen atât de răspândit că au început a face obiectul studiilor ştiinţifice.

Nu mai departe de ieri am văzut la programul de dimineaţă de pe BBC 1 mărturia unui sociolog care tocmai a terminat un studiu pe seama rezoluţiilor: cât de mare e segmentul din populaţie ce le practică, cât de “în serios” sunt luate, ce efecte psihologice au asupra individului, etc. Nu cunosc originea acestor “rezoluţii” dar nu m-ar mira ca ele să fi apărut mai întâi la britanici şi doar apoi să se fi extins la americani şi la celelalte ţări din fostul Imperiu Britanic.

Nu mi-au plăcut rezoluţiile. Niciodată. Nu le-am practicat, nu văd rostul de a le face în preajma unei sărbători în care trebuie să te bucuri de ceea ce ai şi nu să te gândeşti la ce nu ai şi ai vrea să ai.

Însă, cum acest An Nou este cu totul special, fac o excepţie aşa că iată rezoluţia mea: îmi doresc ca noul an să fie unul de succes în ceea ce priveşte integrarea copiilor noştri în mediul britanic, cu accent special pe cel mai special dintre copiii noştri foarte speciali, este vorba desigur de scumpul nostru iepuraş nordic, adică de dragul, iubitul şi dulcele nostru Eusebiu.

Acestea fiind zise, indiferent de rezoluţiile dvs. prezente şi viitoare, doresc să închei această rezoluţie cu un direct, sincer şi foarte românesc:

La Mulţi Ani!

Cine învaţă engleză?

2010-12-30T16:18:00.001+02:00

Iată că sosiră şi Sărbătorile … Crăciun, Anul Nou: să o tot ţii într-o petrecere!

Drumul spre Sărbători a produs şi o schimbare în dulcele nostru Eusebiu: acum ideea că se va muta în Regatul Unit s-a stabilit destul de trainic în mintea lui (el face zilnic engleză cu fraţii lui, profesorul de engleză fiind Adina) aşa că începe a investiga: cine mai învaţă engleză? Cine va mai veni în Anglia? Le-a sondat pe ajutoarele din casă: slabă mişcare. A tot ispitit colegii, la fel. Hm … nu e mulţumit deloc băiatul …

Dar iată că veni şi serbarea de Crăciun. Sebi a avut o prestaţie foarte bună, după serbare educatoarele s-au oprit să-i spună Adinei cât de mulţumite sunt de el. Însă observă că tata lipseşte de la importantul eveniment. “E, Sebi, dar unde este tata?”.

“Tata este la Londra şi ne va lua şi pe noi acolo. Dacă vrei să vii şi tu, trebuie să înveţi engleză!” o avertizează Sebi pe Doamna D.

“Vai Sebi, bine că mi-ai spus, mă apuc, cum să nu!” zice educatoarea încântată şi amuzată de invitaţia implicită.

Povestea pepenilor (II)

2010-12-19T11:20:00.001+02:00

Ne întoarcem, mereu, la pepeni (pentru a vedea de ce spun asta, daţi click aici).

Adina a ajuns să facă la engleză cu copiii propoziţii care combină mai mulţi autoclitici, cum ar fi “I want a lot of bottles of orange juice” (“Vreau o mulţime de sticle de suc de portocale”).

A luat ceva muncă, fireşte, dar chiar a reuşit (copilaşii s-au îngrămădit azi dimineaţă să-mi arate prin Skype ce au învăţat).

Însă amuzant a fost că atunci când mama lor se muncea cu Vlad, a dat năvală Sebi şi cu degetul ridicat a zis: “Mamă, vreau să spun că vreau o mulţime de pepeni verzi şi galbeni!”.

După niţel efort a reuşit să producă “I want a lot of watermelons and cantaloupes”!

Tata mă învaţă engleză

2010-12-08T02:31:00.001+02:00

Când am anunţat despre mutarea în oraşul de pe malurile Tamisei am zis că după ce voi începe serviciul în capitala Albionului voi scrie un mesaj pe săptămână. Probabil trebuia să zic un mesaj pe lună …

În fine, fără prea multă boceală trebuie să spun că totul este bine mai puţin ce e rău: despărţirea de cei dragi. Cât de avansată o fi ea tecnologhia şi cât de bun o fi el scaipul, totuşi … Dar mă opresc aici că-mi vine să plâng şi-i ruşine^*).

Sunt însă şi veşti bune: cei dragi sunt bine, chiar şi fără mine (mă bat peste gură). Copiii sunt sănătoşi, mă întâmpină pe internet cu vorbe englezeşti, e o încântare. Iar acum a venit şi buni la Bucureşti. Care buni mi-a vorbit prin Skype, s-a minunat de cuceririle tehnicii şi mi-a spus că Eusebiu i-a comunicat prin telefon că “… iar tata mă învaţă engleză”.

Lauda lui e o podoabă nemeritată căci nu-l mai învăţ engleză de mult, dar aşa nemeritată cum este tot îmi înmoaie inima.

^*) Nu-i nimic adevărat pentru că eu nu am plâns niciodată. E doar o mostră de umor englezesc. Şi modestie la fel.

Ne va lua şi pe noi

2010-11-14T19:42:00.001+02:00

Acest weekend am avut pentru prima dată emoţia de a vorbi prin Skype cu cei dragi rămaşi în România. Am văzut patru căpşoare înconjurând-o pe mama lor atunci când sunam: sâmbătă dimineaţă şi apoi sâmbătă seara, azi dimineaţă şi în cele din urmă astă seară.

I-am văzut pe Emilian cel înţelept şi bun, pe Eusebiu cel poznaş şi cu voce puternică, pe Dinu ce vorbeşte mult şi se supără repede dar îi trece şi mai repede şi pe Vlăduţ, mezinul familiei, care e mereu vesel mai puţin când îl nemulţumeşte ceva – şi atunci plânge, nu glumă!

Aceştia sunt puii noştri, pe moment “pupils în English language” (“elevi în limba engleză”) dar în curând “fluent speakers of the English language” (“vorbitori fluenţi ai limbii engleze”). Temerile mele cu privire la adaptarea lor la absenţa mea par a nu fi întemeiate: tranziţia fu neaştepat de uşoară, copiii s-au obişnuit surprinzător de repede.

Atât de repede că Adina mi-a povestit cum Dinu, Vlad şi Eusebiu discutau ei între ei în maşină: “tata e acum la Londra şi ne va lua şi pe noi acolo”.

Copiii mănâncă cina

2010-11-13T08:00:00.000+02:00

Adina mi-a povestit că a început exerciţiile de engleză sistematice cu copiii: tacţi şi manzi.

Cu Emil vorbeşte englezeşte, mi-a spus că băiatul se descurcă foarte bine – lucru nou pentru mine, când vorbeam eu cu el îmi părea stângaci în exprimare, aproape că nu vorbea deloc funcţional.

Vorbeau aseară în bucătărie, Sebi de faţă. Adina îl vede pe iepuraş că se adună să spună ceva. Într-un târziu Eusebiu zice încetişor “children eat dinner” (“copiii mănâncă cina”) uitându-se cu coada ochiului la mama sa: l-o fi auzit oare?

Când am aflat am fost nespus de fericit căci e prima dată când băiatul meu suferind de autism emite o propoziţie funcţională în limba engleză.

Recunoaşteţi obiectivul?

2010-11-12T08:00:00.000+02:00

Hai să ne jucăm …

2010-11-11T06:00:00.000+02:00

Eusebiu vine pe nepusă masă la mama sa şi spune: “Mamă, hai să te joci cu mine … Să jucăm cărţi … Să jucăm “Război” …”.

A aflat despre acest joc pesemne de când am mai jucat cu Emil cărţi. Oricum, este prima dată când băiatul meu suferind de autism invită pe un părinte la joc.

Mamă, ce e ‘clock’?

2010-11-10T10:06:00.001+02:00

Ieri Vlad şi Dinu au fost invitaţi la o aniversare şi discutam cu Adina despre plecarea lor la petrecere. Eusebiu ne întrerupe întrebând: “mamă, ce e ‘clock’?”.

“Oră” zic eu. “Ceas” spune Adina. “Nu, el a auzit ‘eight o’clock’ (‘ora opt’) şi de aceea întreabă despre ‘clock’”.

Este prima dată când băiatul meu suferind de autism întreabă înţelesul unui cuvânt englezesc pe care-l desprinde dintr-o convorbire ce nu-i este adresată.

Ştii cum se spune la …?

2010-11-09T06:00:00.000+02:00

Adina îi duce pe Sebi şi pe gemeni la grădi şi îi întreabă: “Cum se spune în engleză la ‘maşină’?”, “Cum se spune la ‘şcoală’?”, şamd.

Ei se prind în joc şi încep să întrebe “Cum se spune la …?” cu privire cam la tot ce văd în cale – dând ei singuri răspunsul când îl ştiau.

Ajunşi la grădi, Vlăduţ se repede la educatoare şi zice plin de mândrie: “Ştii cum se spune la ‘cârnaţ’? Sausage!”.

English only?

2010-11-08T08:05:00.001+02:00

Emilian face progrese frumoase cu engleza şi în urma îndemnurilor de peste weekend a început să se exprime din ce în ce mai mult în această limbă.

Trebuie împins pe la spate însă. De exemplu, când îi spune mama sa să-mi transmită ceva, el uită şi-mi vorbeşte româneşte. Îl opresc, îl pun să iasă din cameră, să revină şi să caute să se exprime în engleză.

Mama sa insistă şi ea ca să-i vorbească englezeşte - cu excepţia timpului de lecţii. Însă când erau ieri la calculator uitându-se pe ceva de limba germană, Emilian se întoarce spre Adina şi privind-o cu ochii lui limpezi ca o zi de vară o-ntreabă: “mamă, de-acum o să vrei să vorbim numai în engleză pentru totdeauna?”.

Ecoic

2010-11-06T01:33:00.001+02:00

Dacă mandul şi autocliticul au apărut deja la Eusebiu, iată că veni şi rândul ecoicului “de limbă engleză”. Cum am aflat? Când a făcut Vlăduţ o poznă şi era clar că-l pedepsesc, îl aud pe Sebi zicând: “Go and stand in the corner!” (“Mergi şi stai la colţ!”).

Ecoicul este operandul verbal prin care repetăm ce auzim. În cazul de mai sus intervenţia lui Eusebiu ar putea fi considerată un mand (comandă dată lui Vlad). Însă ţinând cont că el nu pricepea ce spune şi că respectiva comandă (“stai la colţ”) de fapt îşi avea la mine originea, rezultă că el a emis un ecoic (imitaţie).

Ecoicul se deosebeşte de ecolalia patologică a autiştilor prin faptul că are rol funcţional: îl folosim să reţinem ceva pe termen scurt (cum e cu numerele de telefon, de exemplu), ne ajută să ne ordonăm gândurile sau poate chiar servi un rol social – cum a fost în cazul lui Sebi, ecoicul l-a ajutat să se pună în evidenţă faţă de Vlad.

Cum să împuşti doi iepuri dintr-odată

2010-11-05T12:09:00.001+02:00

Ieri Eusebiu a arătat că trece la un nou nivel al extragerii cuvintelor englezeşti din mediu.

Eram în birou vorbind ceva cu Adina (în engleză, aşa cum am mai scris aici) iar Eusebiu se afla prin preajmă. “Uite, o pisică neagră!” exclamă el şi într-adevăr, o pisică neagră apăruse la noi în curte.

“Look, a black cat!” îl pune Adina să zică în engleză. “Black cat” spune Sebi. Iar apoi continuă: “’Black’ adică ‘neagră’ şi ‘cat’ adică ‘pisică’”.

Ne-a umplut de mare încântare căci este prima dată când băiatul meu suferind de autism extrage din mediu două cuvinte englezeşti simultan, arătând şi că înţelege topica adjectivului.

În limba engleză adjectivul se pune înaintea substantivului. Deci “pisică neagră” se spune “black cat”, adică … “neagră pisică”. Faptul că un copil cu autism ce nici limba maternă nu şi-o stăpâneşte perfect este capabil să deducă această regulă a limbii engleze fără a-i fi predată explicit este mare lucru, zic eu.

Frica

2010-11-04T10:12:00.001+02:00

Este uimitor cât de mult se aseamănă simptomele dificultăţilor de limbaj induse de formele uşoare ale autismului cu necunoaşterea unei limbi străine de către un neurotipic.

Pentru mine această coincidenţă e o dovadă în plus că autismul e o problemă a învăţării (de fapt e o problemă a relaţionării cu mediul, lucru ce include învăţarea), că învăţarea limbii materne e totuna cu învăţarea unei limbi străine (deci ideea de “limbă maternă” de fapt este cam fără bază¹⁾) şi pe cale de consecinţă că teoria Verbal Behavior a lui B.F. Skinner este justă iar obiecţiile lui Chomsky la ea au fost greşite.

Aceste gânduri mi-au apărut văzându-l pe Emil războindu-se cu limba engleză şi manifestând acea uriaşă discrepanţă între receptiv şi expresiv ce am văzut-o - şi care încă mai există în bună măsură - la Sebi.

Emilian începe să priceapă engleza cu adevărat. Aproape că nu există comandă pe care să i-o dau şi pe care să nu o înţeleagă. Începe a pricepe forme mai complexe, fraze de genul “Go and tell your brothers to speak quieter” (“Du-te şi spune-le fraţilor tăi să vorbească mai încet”).

Încurajat de această adaptare fulgerătoare a copilului, am început a-i cere să se exprime în engleză. Primele semne au fost încurajatoare (aşa cum am scris aici) însă îmi pare că simultan cu progresele îşi face loc în inima lui frica.

Frică de ce? Frică de necunoscut, de greşeală, de eşec. E una să înţelegi o limbă – nu trebuie să cunoşti tot ce auzi, pricepi doar o parte iar restul mai potriveşti – şi cu totul altceva să o vorbeşti – când trebuie să ştii tot ce scoţi pe gură atât în ce priveşte particulele elementare ale vorbirii, adică vocabularul, cât şi relaţiile dintre ele, adică gramatica.

Aşa că entuziasmul iniţial al băiatului meu cel mai mare este în pericol. Să luăm de exemplu timpul trecut al verbelor. Am avut ieri o lungă discuţie pe tema trecutului verbelor însoţită de exerciţii de genul “Sebi stole food / Sebi steals food / Sebi will steal food” (“Sebi a furat mâncare / Sebi fură mâncare / Sebi va fura mâncare” – venise să-i pârască pe fraţii săi ce dăduseră iama prin sacoşa cu banane).

A înţeles deosebirea între verbele tari şi cele slabe însă când să spună astăzi “Mama a zis că …” tot a zis “Mother says …” (“Mama spune …”) în loc de “Mother said …”.

I-am spus să vorbească oricum numai să vorbească. Greşelile şi le va corecta pe parcurs, prin exerciţiu. Dar e greu să convingi un copil atât de înclinat spre perfecţionism să accepte imperfecţiunea.

Referitor la trecutul verbelor tari i-am sugerat să le trateze ca verbe slabe adăugând “-ed” la sfârşit tot timpul. Dacă va nimeri un verb tare – care are deci formă neregulată de trecut - eu îl voi corecta iar el din corectură în corectură va învăţa până la urmă forma potrivită.

Îşi lua oare inima în dinţi? Îşi va învinge el frica?

¹⁾ Limba maternă nu este decât vehiculul prin care apar operanzii verbali la copil. O denumirea mai potrivită ar fi "limbă primară" (în engleză chiar se spune "first language"). Ţinând cont că operanzii verbali sunt independenţi de limbaj, importanţa limbii materne în evoluţia omului ar cam trebui reevaluată – laolaltă cu sacralizarea ei în problema identitară ori cea naţională.

Father tongue 1)

2010-11-03T09:27:00.001+02:00

Yesterday was the first day when I spoke with my wife entirely in English from dawn to dusk. It was a little bit awkward – especially when the kids were not around and we’ve never done this before. But we did it in order to make it clear to the kids that English is serious business.

It did pay off: Emilian simply spoke in English. He made mistakes and his speech was rather primitive (ours too, as a matter of fact) – but it’s clear for him now that he has to think of English first when he has something to say.

Eusebiu, Vlad and Dinu catch on, too: today morning they said “Good morning!” without being asked to and when I said to them during breakfast “Finish your milk, please” they drank their milk even though I didn’t make any gesture.

This tells me that the “milk episode” taught them something.²⁾

¹⁾ "Mother tongue" înseamnă în engleză "limbă maternă". "Father tongue" s-ar tâlmăci prin "limbă paternă" şi face aluzie la faptul că râvna aceasta cu engleza este stârnită de mutarea mea cu serviciul.

²⁾ Ieri a fost prima zi când am vorbit cu soţia mea numai în engleză toată ziua. A fost puţin peste mână – mai ales când nu erau copiii de faţă iar noi n-am mai făcut asta înainte. Dar am făcut-o pentru a le face clar că engleza este treabă serioasă.

A dat rod: Emilian pur şi simplu a vorbit în engleză. Face greşeli iar vorbirea sa era mai degrabă primitivă (ca şi a noastră, de fapt) - dar îi este clar acum că trebuie să se gândească mai întâi la engleză când are ceva de spus.

Eusebiu, Vlad şi Dinu recuperează şi ei: azi dimineaţă au spus "Good morning!" fără să li se ceară şi când le-am spus spus în timpul micului dejun "Finish your milk, please" ("Terminaţi-vă laptele, vă rog") şi-au băut laptele deşi nu am făcut niciun gest.

Aceasta îmi spune că "episodul laptelui" i-a învăţat ceva.

Lapte

2010-11-02T11:04:00.000+02:00

Este micul dejun, laptele nu lipseşte de pe masă. Băieţii înfulecă, sunt hranaci, am avut noroc cu asta, de toată frumuseţea. “Drink your milk, children!” le arăt spre paharele care şedeau lângă farfurioare fără a fi deşertate.

“’Milk’ adică ce, tată?” întreabă Sebi. Şi tot el dă răspunsul: “’milk’, adică ‘lapte’”.

Este a doua oară când băiatul meu suferind de autism învaţă un cuvânt englezesc din mediu, dar e prima dată când o face spontan.

English flavour

2010-11-01T10:52:00.001+02:00

Unul din lucrurile ce le-am dobândit zilele acestea este că engleza şi-a câştigat un loc clar în casa noastră.

Încă nu e un loc stabil, încă nu a înlocuit limba română¹⁾ (nici nu avea cum) însă folosirea limbii engleze nu mai e percepută ca o bizarerie, o toană părintească, ceva ce vine şi pleacă. Este perceput ca fiind legat indestructibil de ideea de Londra şi, lucru mult mai important, acum tuturor copiilor le este clar că Londra este viitorul. Iar ei îmbrăţişează acest viitor cu interes şi – îndrăznesc să spun – cu bucurie. Acest entuziasm le va face tranziţia mai uşoară.

* * *

Zilele trecute am depus actele pentru paşapoartele lor²⁾. Nu le era clar de ce trebuie să meargă acolo şi începeau a protesta. “Vă trebuie paşaport să mergeţi să-l vedeţi pe Mickey Mouse³⁾! Nu vreţi la Londra?”. Oo, cu cât entuziasm au mers până în Pipera! Dar ce mare dezamăgire a fost că apoi nu ne-am îndreptat direct spre avion!

* * *

Un alt semn este constă în faptul că atunci când le vorbesc englezeşte se străduie să dea un răspuns în engleză. La Sebi, Vlad şi Dinu răspunsul se reduce la “Yes” (“Da”) sau “No” (“Nu”), însă Emilian oferă mai mult. Şi înţelege mai mult, ba chiar începe a desprinde cuvinte din context – este exact acea “prindere din zbor” a limbii despre care scriam în mesajul “God Save the Queen”.

* * *

Ieri la prânz Eusebiu întreabă ca de obicei: “câte mai am?”. “Thirteen” (“treisprezece”) îi spun. Nu pricepe ce-i zic dar înţelege că-i vorba de un număr şi găseşte o soluţie: “număr în engleză!”. Şi chiar îşi numără furculiţele de mâncare spunând corect 11 (“eleven”) şi 12 (“twelve”) . Ne-a produs, desigur, multă satisfacţie.

* * *

Cel mai bun semn că engleza şi-a făcut loc în familia noastră este episodul de ieri dimineaţă. Încep a vorbi englezeşte cu copiii şi Adina face la fel. Apoi ne trezim că vorbim noi între noi în engleză, aproape fără să ne dăm seama. Copiii îşi vedeau de-ale lor, se jucau cu un puzzle pe duşumea. Îl aud pe Sebi că-i zice lui Vlad pe un ton absolut normal: “uite, vorbesc în engleză”.

* * *

Lucrurile merg bine. Sper ca în câteva zile să putem începe antrenamentele cu TactMan.exe, adică să începem predarea sistematică a cuvintelor cele mai frecvente din vocabularul englez. Mă aştept că atunci Sebi, Vlad şi Dinu vor începe a spune spontan mici propoziţii.

¹⁾ Cel mai probabil aşa se va întâmpla în cele din urmă.
²⁾ Taxa a urcat la 300 de lei de paşaport iar valabilitatea este de 3 (trei) ani. Plătim aproape 10 lei pe lună pentru dreptul elementar la liberă circulaţie. Trăiască Guvernul României! Pe când taxa de a păşi pe trotuar?
³⁾ Pentru a-i alina suferinţa, i-am promis lui Emilian că-l vom duce de ziua lui, în iulie, la Disneylandul din Paris. Împuşcăm doi iepuri: pe de o parte îi amuţim protestele, pe de altă parte folosim recompensa pentru a-i stimula pe ceilalţi să-i dea bătăi cu engleza.
⁴⁾ Cum am mai scris, nu cred că există deosebire de esenţă între învăţarea limbii materne şi a unei limbi străine. Există însă o deosebire imensă între învăţarea unei limbi prin imersiune şi învăţarea aceleiaşi limbi prin cărţi, exerciţii, compendii şi gramatici.

English reader?

2010-10-31T05:00:00.000+02:00

Un lucru pe care îl face Eusebiu în timpul antrenamentelor cu PhraseMan.exe pentru limba engleză este că încearcă să citească textul pentru a se orienta. Acest lucru îl descurajam în limba română (îl puneam să stea cu spatele la ecran) însă în engleză îl consider folositor.

Cum mi-am dat seama? În cazul propoziţiei “Max is a taxi driver” (“Max este şofer de taxi”), când să răspundă la întrebarea “What is Max?” (“Ce e Max?”) a zis “taxi driivăr” în loc de “texi draivăr”. E de bun augur - căci astfel mă aştept că citirea cuvintelor englezeşti o va deprinde relativ repede.

Cât de repede, vom vedea.

English speaker?

2010-10-30T06:00:00.000+03:00

Am început a vorbi cu copiii din ce în ce mai mult în engleză. Emilian înţelege mult, propoziţiile simple le pricepe aproape fără probleme (doar cuvintele necunoscute îi mai stau în cale) iar în cazul “celor mici” (Eusebiu, Dinu şi Vlad) înţelegerea îşi face loc în cazul unor formule uzuale: “come here” (“vino aici”), “take your seat” (“du-te la locul tău”), şamd.

Lucru interesant, Emilian începe a vorbi spontan în engleză. Vorbeşte puţin şi stângaci, dar vorbeşte cât de cât. Iar Adina mi-a povestit că efectul s-a reprodus şi în maşină, când îl ducea la şcoală. După ceva timp, realizând acest lucru, a zis: “mamă, acuma suntem singuri, putem vorbi româneşte?”.

You/me/he/she

2010-10-29T06:00:00.000+03:00

Încă o nouă bucurie pe tărâmul limbii engleze, din partea lui Eusebiu de această dată.

Sunt cu Sebi, Vlad şi Dinu la micuţa oră de engleză. Îl trimit pe Vlad să se spele pe gură – când mănâncă gem se cunoaşte, nu glumă. Întârzie. “Ce tot întârzie Vlad?” mă întreb. “Vlad, come to me!” strigă Eusebiu. Bucurie mare şi felicitări pentru iepuraşul nostru nordic. “Ce înseamnă asta, Sebi?” îl întreabă Adina. “Vlad, vino-ncoace”. “Nu, înseamnă ‘Vlad, vino la mine’”.

Când sunt toţi în linie pe scăunele, Dinu strică o întrebare: “cine urmează?”. “You” răspund eu uitându-mă spre Sebi. “Adică ‘tu’” îl lămureşte Dinu. Constat că e o bună ocazie să înveţe pronumele în engleză aşa că arăt cu degetul şi îi zic clar lui Sebi: “me” (“eu”), “you” (“tu”), “he” (“el”), “she” (“ea”).

Apoi îi iau mânuţa şi o întrept spre mine uitându-mă la el întrebător. “You” (“tu”) zice Eusebiu corect. Apoi îndrept mânuţa spre el. “Me” (“eu”) confirmă din nou iepuraşul nostru nordic faptul că nu numai că a deprins pronumele englezeşti ci şi ştie să schimbe perspectiva în funcţie de vorbitor (lucru dificil autiştilor, după cum bine ştim).

Pe scurt spus, o zi bună. Doamne ajută!

Emilian şi engleza

2010-10-28T06:00:00.000+03:00

Copiii noştri ne aduc multe bucurii în legătura cu învăţarea limbii engleze – cum era de aşteptat, dealtfel – însă cele mai multe bucurii (să le zicem “concrete”) ni le aduce Emilian.

Şi este firesc: dacă în cazul celorlalţi engleza este o potenţialitate a viitorului (adică bucuriile sunt mai “abstracte”), la Emil engleza chiar ia formă reală, acum, încetul pe încetul.

Nu-i iluzie: din ce în ce mai mult, atunci când le vorbesc “celor mici” englezeşte (cei mici fiind Eusebiu, Vlad şi Dinu), Emilian este cel care le traduce. Deşi traducerea nu e exactă ideea generală e acolo – mai ales dacă propoziţia nu foloseşte trecut, viitor, forme condiţionale sau cuvinte rar întâlnite.

Emilian face un progres atât de frumos încât – în timpul băii, când altcândva – am exclamat “I told you a couple of days ago that you will understand English!” (“Ţi-am spus acum câteva zile că vei înţelege engleza!” – referire uşor dojenitoare la micile sale probleme existenţiale din trecut, desigur).

Lunga frază, fireşte, nu a fost înţeleasă de băiat. Aşa că mi-a luat cam zece minute să-i explic (mai ales) prin gesturi şi (mai puţin) prin vorbe ce înseamnă “a couple” (“câteva”), “ago” (“în trecut”), “you will” (“vei”) şi “understand” (“înţelege”) ca în cele din urmă – aproape “istovit” - să-mi priceapă bucuria.

Dar a meritat din plin!

Autoclitic

2010-10-27T06:00:00.000+03:00

După mandul lui Eusebiu şi tactul lui Dinu, iată că sosi vremea unui nou operand verbal să apară pe ogorul limbii engleze: autocliticul.

Autocliticul este operandul verbal ce decorează alţi operanzi verbali pentru a face intenţia vorbirii mai precisă. El corespunde oarecum adjectivelor şi adverbelor din gramatică însă este vorba de operand – deci de intenţia vorbirii – şi nu de formă, prin urmare paralela cu categoriile gramaticale se opreşte aici.

Mai precis: dacă exclamăm “măr!” cu intenţia de a obţine un măr, am emis un mand. Dacă exclamăm “măr!” cu intenţia de a spune că vedem un măr (fără a cere ceva legat de acel măr) atunci am emis un tact. Ce se întâmplă însă dacă dorim să facem intenţia noastră mai precisă? Atunci decorăm operandul iniţial (mand sau tact) cu un autoclitic, de exemplu “roşu”.

Astfel, dacă exclamăm “măr roşu!” cu intenţia de a obţine mărul roşu (şi nu altul), atunci am emis un mand decorat cu autocliticul “roşu”. Dacă însă exclamăm “măr roşu!” cu intenţia de a spune că am văzut un măr roşu (şi nu verde) atunci am emis un tact decorat cu autocliticul “roşu”.

Astfel, intenţionalitatea limbajului (adică rosturile funcţionale pentru care vorbim) se reduc la câţiva operanzi verbali de bază, mandul, tactul şi autocliticul fiind trei dintre ele. Distincţia între formă şi intenţie este crucială: ceea ce ne face să vorbim este intenţia, dorinţa de a obţine ceva din vorbire şi nicidecum dorinţa de a emite nişte sunete plăcute stilistic ori corecte gramatical.

Tocmai această distinţie între funcţionalitate şi formă a marcat geniul lui B.F. Skinner şi succesul teoriei Verbal Behavior în tratarea întârzierilor de limbaj. Şi este – credem noi – şi soluţia învăţării rapide a unei limbi străine.

Despre ce este vorba: baia este o bună ocazie să-i învăţ pe copii părţile corpului în engleză: hair (păr), neck (gât), shoulder (umăr), arm (braţ), back (spate) şamd. Zis şi făcut: combin datoria cu învăţătura şi când le-am făcut baie băieţilor m-am apucat de a-i instrui în acest sens.

Dar nu mă mulţumesc doar cu atât: le dau comenzile (“ridică-te în picioare”, “dă capul pe spate”, “întoarce-te”, “ridică braţele”) în engleză, fără vreun cuvânt românesc. Fiind vorba de lucruri concrete, totul merge strună câtă vreme pot exprima şi prin gesturi ceea ce spun în engleză.

Vine la spălat şi rândul picioruşelor. Zic lui Eusebiu: “lift your left leg” (“ridică piciorul stâng”). Nimic. Urmează un tir de cuvinte englezeşti: “left leg”, “right leg” (“picior stâng, picior drept”). “Leg” (“picior”). “Left leg, right leg” (“picior stâng, picior drept”). “One leg, two legs” (“un picior, două picioare”). “Leg” (“picior”). “Left, right” (“stâng, drept”). “Leg” (“picior”). “Left leg, right leg” (“picior stâng, picior drept”). Totul doar în engleză dar însoţit de multe, multe gesturi.

La scurtă vreme Eusebiu mă întrerupe spunând: “Tată, ‘left’ adică ‘stâng’?”. “Yes, Eusebiu, yes, great boy, you understood !!!” (“Da, Eusebiu, da, băiat grozav, ai înţeles !!!”).

Şi astfel a desluşit băiatul meu suferind de autism primul autoclitic în limba engleză din viaţa sa^*).

^*) Eusebiu nu a emis un autoclitic căci el nu vorbeşte funcţional în engleză - cel mult repetă nişte formule pietrificate. Însă e remarcabil că a găsit de unul singur sensul autocliticului “left” (“stâng”).

Primul tact

2010-10-26T06:00:00.000+03:00

După ce dulcele nostru Eusebiu ne-a rezervat bucuria de a emite după doar câteva zile de antrenament primul mand în limba engleză din viaţa lui, iată că sosi rândul lui Dinu să ne arate că dobândeşte operanzii verbali în limba lui Shakespeare (sau, mă rog, un fel de).

După masa de prânz e vreme de culcare. Aşa că le spun “toată lumea la culcare!”.

Dinu se uită spre mine şi spre Adina cu ochii mari şi emite o mormăială din care se distingeau cuvintele “get” şi “bed” – ceva de genul “mmm get mmm bed”. “L-ai auzit, Adina?” exclam eu. “A vrut să spună ‘I get to bed’!” (“merg în pat”).

De bună seamă că, tot auzindu-mă “Get to your beds”, a încercat să încropească – imitând, probabil - prima sa propoziţie spontană în engleză. Şi deşi nu stăpâneşte bine construcţia unei propoziţii, faptul că a descris ceva (şi anume intenţia de a merge la pătuţ) înseamnă – conform Verbal Behavior – că a emis un tact şi deci operanzii verbali încep a căpăta la el şi topologia limbii engleze.

Semnele sunt dintre cele mai bune. Doamne ajută!

Everything you always wanted to know about sex …

2010-10-25T06:00:00.000+03:00

… but you were afraid to ask. Aşa sună numele unui celebru film de Woody Allen (“Tot ce voiaţi să ştiţi despre sex … dar vă era frică să întrebaţi”).

Titlul mi-a venit în minte din pricina întâmplării de ieri de la masa de prânz. Vremea mesei e o bună ocazie să-i învăţăm pe copii cuvinte englezeşti în mediu natural: soup (supă), spoon (lingură), plate (farfurie), sink (chiuvetă), jar (borcan), glass (pahar), water (apă), drink (bea) şi multe altele.

Eusebiu, văzând că porţia sa e cam mare, întreabă “câte mai am?” – cu scopul de a-şi limita numărul de furculiţe de mâncare, cum face ades. “Fourteen, paisprezece” îi spun, iar el zice “da”. “No da, say yes” (“Nu da, spune yes”). “Yes” aprobă el şi începe a număra în româneşte.

Socot că e o bună ocazie să înveţe să numere în englezeşte, aşa că îi spun “one” şi el imită: “one”. Apoi “two”, el “two”, şi tot aşa. Când vine rândul lui “şase” (“six”), fac ce fac de-l pronunţ cu un ‘i’ ceva mai deschis, căutând a imita rostirea britanică.

Atunci Sebi spune conştiincios: “sex, adică cuculeţ” şi-şi vede liniştit de masă.

5, primul mand

2010-10-24T06:00:00.000+03:00

După o scurtă consultare cu Adina, am decis că vom accelera imersiunea copiilor în limba engleză, încercând să le vorbim cât mai mult în acea limbă. Eu am început acest lucru chiar de după lecţia de alaltăieri seară.

Motivul este simplu: cu ajutorul lui PhraseMan.exe copiii vor învăţa rapid să “desfacă” propoziţiile în părţile componente. De exemplu, dacă ei aud “Annie eats apples” (“Anişoara mănâncă mere”, care se aude “aaniiiiţaapălz”), să priceapă că părţile sunt “Annie” (“aanii”), “eats” (“iiţ”) şi “apples” (“aapălz”).

Însă ce le foloseşte acest lucru dacă ei nu ştiu că “eats” este “mănâncă” iar “apples” este “mere”?

Deci pentru a căpăta sens, cuvintele nu trebuie doar separate corespunzător ci ele trebuie şi asociate cu ceva din lumea reală. Lucrul acesta se face în terapia ABA cu imagini, noi o vom face cu TactMan.exe (când vom avea versiunea englezească reparată, sperăm până luni) însă este util ca suportul real al vorbelor să provină şi din mediul natural, din viaţa de zi cu zi.

Acesta este rostul pentru care le spun lucruri de genul: “Vlad, turn the lights on” (“Vlad, aprinde luminile”) şi când Vlad nu pricepe, îl duc la întrerupător şi – fără a-i spune vreun cuvânt românesc – îi arăt prin gesturi ce este “light” (“lumină, bec”) şi ce este “turn on” (“aprinde”).

La urma urmei, exploratorii când au ajuns în Lumea Nouă, cum s-au înţeles cu băştinaşii? Că la început nu existau dicţionare ori translatori pentru limbile aborigene …

Lucrurile nu au fost primite fără proteste, desigur. Tot alaltăieri seară i-am pus la culcare, le-am dat “good night kiss” (“sărut de noapte bună”), le-am spus “good night” (“adică ‘noapte bună’” adaugă Dinu) şi am plecat.

După ceva vreme vine Adina spunând că Emil plânge pe înfundatelea că “ei nu mai au tată, rămân fără tată, că tata vorbeşte numai în engleză şi el nu înţelege nimic”. Era un film ce voiam să-l urmăresc aşa că o rog să-l cheme pe Emil la mine. Se întoarce zicând “acum toţi plâng de mama focului”. “Cheamă-i pe toţi” spun eu.

Apar patru scăfârlii, Emil cu ochii roşii şi faţa umflată, ceilalţi nu atât de afectaţi – ieşirea din context le-a risipit subit suferinţa. Dau năvală în pat, Emil şade şi-i explic că a cunoaşte limba engleză este important, că Anglia e o mare civilizaţie, că începutul e greu dar eu sunt foarte mândru de cum se prezintă după doar câteva zile, că în trei luni va fi cu totul altceva. Emil părea cu totul imun la explicaţiile mele.

“Ia zi, cum vei fi tu inventator fără să ştii engleză? Toate cărţile inventatorilor sunt în engleză” mă agăţ eu de meseria ce şi-a ales-o pentru viitorul său¹⁾. Pare că-i trezesc, în sfârşit, interesul – dar nu cine ştie ce.

“Emil, acum e greu. Dar până la ziua lui Sebi îţi promit că vei începe să înţelegi limba. Uite, vei începe să-nţelegi ce se spune la televizor. Nu vrei să ştii ce zice Mickey Mouse? N-ai vrea să ştii ce spune Profesorul Brainard din Flubber?”. Punct ochit, punct lovit. “Da, şi-am să înţeleg ce spune pe Boomerang!” continuă el cu entuziasm. Bătălia e câştigată.

“Great! Now get back to your beds!” (“Grozav! Acum treceţi înapoi la paturile voastre!”) le zic eu, până să se răzgândească. Toţi ţâşnesc din patul nostru îndreptându-se spre camera lor. Îi pun în pat, le zic “good night” (“good night, father” răspund patru glăscioare dulci) şi dau să ies.

Sebi zice: “tată, ai dat muzica prea încet şi nu aud nimic”. Mă îndrept spre cd-player să corectez volumul. “E bine aşa?” întreb eu. Sebi mă lămureşte repede ce vrea: “five”.

Cd-playerul nostru are un afişaj electronic ce arată volumul sunetului. Sebi voia volumul pe nivelul cinci (“five” în engleză). Cum intenţia cu care a spus “five” a fost să mă comande să aduc sunetul la nivelul cinci, rezultă că dulcele nostru Eusebiu, iepuraşul nostru nordic, băiatul meu suferind de autism a emis primul mand în limba engleză din viaţa sa²⁾. Aceasta după doar câteva zile de imersiune în noua limbă. Doamne ajută!

¹⁾ Planurile sale pe termen lung pendulează între inventator şi profesor.
²⁾ Potrivit teoriei Verbal Behavior a limbajului, funcţionalitatea verbalizării este dată de câţiva operanzi de bază: mand, tact, autoclitic, intervarbal şi sequelic. Aceşti operanzi ţin de intenţia cu care folosim limbajul, şi nu de forma limbajului – căci aceeaşi formă verbală poate avea roluri funcţionale diferite.

First or thirsty?

2010-10-23T06:00:00.000+03:00

Ieri seară am avut o nouă lecţie de engleză cu toţi flăcăii şi am constatat – cu plăcere – că fiecare din ei îşi dezvoltă un profil propriu vizavi de învăţarea acestei limbi. E un lucru bun, semn că evoluează.

Mai înainte, o micuţă întâmplare. Emilian întrerupe lecţia spunând: “I want drinking water” (“Vreau bând apă”). “’I want to drink water’, you say” îl corectez (“’Vreau să beau apă’, zici”). “Or, rather, ‘I am thirsty’” (“’Sau, mai degrabă, ‘Mi-e sete’”). Zice “I’m thirsty” şi merge la mama sa să-şi obţină apa.

Urmează exerciţiile de citire. “We’re going to do some reading. Who wants to be the first?” (“Vom face ceva citire. Cine vrea să fie primul?”). Atunci Dinu se ridică de pe scăunel şi o ia spre mama sa.

Ce se întâmplase? Confundase cuvântul “thirsty” (“însetat”) cu “first” (“primul”) şi, drept urmare, a făcut ce făcuse Emil când era vorba de “thirsty”.

Concluziile sunt:

Dinu este cel mai abil la a prinde “din zbor” diferite cuvinte. A mai dovedit-o în vreo două ocazii (“Get back to your seat, Eusebiu” la care Dinu zice “vino pe scaun, Sebi”).
Vladimir e meşter la a învăţa din răspunsurile fratelui său Dinu.
Sebi este cel mai bun la exerciţiile sistematice. Aici memoria sa îşi spune cuvântul.
Emilian este cel mai bun la engleză dintre toţi, rezultatul vârstei şi al celor trei ani făcuţi la o şcoală particulară de engleză.

Deci, “first” or “thirsty”? Răspunsul este: “Yes!”.

Yes!

2010-10-22T09:51:00.001+03:00

Ieri am început primele exerciţii de limba engleză cu copiii. Experienţa a fost surprinzător de bună – sper să ţină.

Nu planificaserăm dinainte, deşi cu câteva zile în urmă vorbiserăm că vom ataca pe mai multe fronturi (similar cu metoda pentru Eusebiu):

TactMan.exe^*), pentru învăţarea celor mai uzuale 1000 de cuvinte ale limbii engleze.
PhraseMan.exe^**), pentru înţelegerea limbii.
ReadMan.exe^***), pentru citire.
Vorbit în limba engleză în casă, pentru consolidare şi adaptare la situaţii naturale.

Cum TactMan.exe încă nu are materialele traduse în engleză, am început prin nişte exerciţii cu PhraseMan.exe. Adina cu Eusebiu erau plecaţi să-i ia pe gemeni de la grădi aşa că l-am avut mai întâi pe Emil de muşteriu.

Decis-am să îi vorbesc în engleză (“Excellent!”, “Fantastic!”, “Zero mistakes in twenty trials, good job!”) şi – folosind PhraseMan.exe – am purces la a-i pune întrebări pe marginea unei propoziţii date:

Eu: “George squats” ("Gheorghe se ghemuieşte”).
Emil: “George squats”.
Eu: “Who’s squatting?”
Emil: “George”.

Emil nu ştia ce înseamă “squats” şi avea doar amintiri vagi despre formula “Who is …ing?”. Dar s-a descurcat, lucru care îmi confirmă că între învăţarea limbii materne şi învăţarea unei limbi străine nu există diferenţă de esenţă (aici teoria Verbal Behavior grăieşte prin mine)^****).

Dar iată că sosesc Adina cu Sebi, Vlad şi Dinu. Noi încă nu terminaserăm exerciţiile, Emil aleargă să o cheme pe mama sa să-l vadă. Adina nu poate veni imediat dar promite că ajunge în câteva minute. “She-s coming” zice el (!!!!!).

Când soseşte mama sa, Emil îi arată ce bine se descurcă şi e foc de încântat. Dau năvală cei mici. “Ia, treceţi toţi la engleză!” le zic. Sebi şi gemenii fac ochişorii mari, îşi aranjează scăunelele, sunt plini de interes. “Who’s first?” întreb eu. Tăcere. “Cine-i primul? Who’s first?”. Dinu ridică mâna.

Îi fac şi lui exerciţiul cu “George squats”. După câteva încercări învaţă să răspundă “George”. Aplauze furtunoase la scenă deschisă. Dinu stă în picioare primind felicitările, e aşa mişcat că nu ştie ce să spună.

“OK, let’s try another sentence now, shall we?” (“Bine, hai să încercăm o altă propoziţie acum, da?”) zic eu. Dar înainte să traduc în româneşte, Dinu răspunde: “Yes!”.^*****)

^*) TactMan.exe se găseşte în pachetul nostru VBA. A se vedea secţiunea FILES din stânga.
^**) PhraseMan.exe se găseşte în secţiunea FILES din stânga.
^***) ReadMan.exe încă nu este încărcat pe internet.
^****) Este uşor de dedus că vom aplica aceeaşi Verbal Behavior asupra învăţării limbii engleze la toţi copiii noştri aşa cum am aplicat Verbal Behavior la limba română în cazul lui Eusebiu.

Deci vom privi limbajul din perspectivă exclusiv funcţională, de-a lungul operanzilor verbali: tact, mand, autoclitic, intraverbal şi sequelic. Toţi copiii noştri posedă operanzii (altfel n-ar fi în stare să vorbească nici româneşte) însă ce le lipseşte lor este topologia specifică limbii engleze (vocabularul şi forma gramaticală). Aceasta le-o vom induce folosind aceleaşi exerciţii ca şi în cazul învăţării limbii materne la Eusebiu – însă ei posedând deja operanzii, operaţiunea va fi mai uşoară.

În fapt, învăţarea unei limbi străine este mai uşoară decât învăţarea limbii materne: copilului îi ia 5-7 ani să înveţe limba maternă pe când un curs intensiv cu imersiune (eventual într-un mediu unde limba se vorbeşte curent) poate produce acelaşi nivel de fluenţă chiar şi într-un an – indiferent de vârstă, câtă vreme vorbitorul ştie deja o limbă.

^*****) Evident că nu pricepuse ci doar detectase că e întrebare şi a avut intuiţia să înţeleagă că "da" ar fi un răspuns potrivit. Aşa începe o limbă ...

God Save the Queen

2010-10-18T13:51:00.001+03:00

Am început acest blog cu mai bine de doi ani în urmă, iniţial ca punte de legătură cu familia şi cunoscuţii iar apoi – de la diagnosticul lui Eusebiu încoace - ca vehicul de urmărire a evoluţiei acestui minunat copil.

Acest “jurnal online” mi-a dăruit profunde şi durabile satisfacţii.

Nu numai că a fost o supapă de eliminare a tensiunilor acumulate sub povara terapiei dar prin intermediul acestor rânduri m-am bucurat de atenţia şi prietenia multor oameni deosebiţi. Pe unii dintre ei nici nu i-am întâlnit măcar - dar i-am simţit aproape. S-a dovedit, odată în plus, că omenia nu este o vorbă goală iar “fratele tău” – despre care se vorbeşte în pilda Bunului Samaritean, de exemplu – se poate găsi chiar şi la capătul lumii.

Gândurile mele sunt sincere şi directe: fără existenţa voastră crucea ne-ar fi fost mai grea. Mulţumim.

Cât va mai dura acest blog? Cel puţin doi ani pentru că iată, schimbări mari se anunţă în viaţa dulcelui nostru Eusebiu, nepreţuitul nostru iepuraş nordic.

* * *

De câteva săptămâni am acceptat oferta de a ocupa un post de inginer în departamentul IT al unei companii londoneze. În prezent mă aflu în aşteptarea definitivării unor detalii birocratice pentru a-mi putea lua postul în primire.

Dacă lucrurile merg cum se proiectează, mă voi reloca la Londra începând cu jumătatea lunii viitoare urmând ca familia să mă urmeze în Regatul Unit cel mai târziu la sfârşitul anului şcolar.

Este o mutare de durată. Deşi este greu de prevăzut ce va aduce viitorul, cert e că cel puţin pentru câţiva ani buni existenţa copiilor noştri va evolua pe coordonate britanice. Implicaţiile sunt dintre cele mai mari, mai ales pentru Eusebiu despre care voi continua să vorbesc mai jos.

* * *

Aşa cum se poate vedea din lungul şir al mesajelor de aici, truda noastră de aproape doi ani şi jumătate a dat rod. Mult şi bun: Eusebiu al nostru vorbeşte, Eusebiu al nostru comunică, Eusebiu al nostru relaţionează, Eusebiu al nostru s-a integrat în învăţământul preşcolar într-un grad la care acum doi ani nici nu visam.

Totuşi el încă mai are mici deficienţe de exprimare iar atât vorbirea cât şi manifestările sale încă nu curg cu totul natural. Deci mai este de muncă aici – iar apropiata relocare în mediul britanic face această muncă şi mai plină de provocări.

Provocările constau în:

Limbă: până în iunie toţi copiii noştri trebuie să devină suficient de competenţi în limba engleză pentru a o putea prinde “din zbor” odată ce ajung în Anglia. Se spune ades că le e uşor copiilor să înveţe o limbă străină. Eu sunt cam sceptic. Oricum, în cazul lui Eusebiu – care şi limba maternă a deprins-o greu – învăţarea limbii engleze până la nivel de fluenţă chiar va necesita efort.
Învăţământ: sistemul britanic e foarte diferit. Şcoala începe practic la 5 ani. Dulcea brambureală a grădiniţei de la noi acolo cam lipseşte. Colac peste pupăză, la anu’ Eusebiu este bun de clasa I. Asta ar cam aduce provocări în plus.
Mediu: Londra chiar este un oraş copleşitor. Toată conurbaţia are undeva pe la 14 milioane de oameni – mai mulţi decât în 155 de state independente ale lumii^*). Există vorba “dacă te-ai săturat de Londra, te-ai săturat de viaţă”. E ceva adevăr în acest proverb. A determina felul cum îi vom expune pe copiii noştri la acest mediu imens e un job în sine.
Aspecte culturale, obiceiuri şi tradiţii: capitala Regatului Unit nu e doar un oraş uriaş ci şi un spaţiu extrem de divers. Pe lângă londonezii băştinaşi şi britanicii veniţi din toate colţurile Regatului se găseşte şi o proporţie însemnată de străini de cele mai diverse naţii şi culori. A învăţa care sunt regulile de conduită în acest cazan al etniilor găzduit de o cultură sensibil diferită de cea românească va fi o micuţă epopee pentru scumpul nostru iepuraş nordic.

* * *

Revenind la viaţa acestui blog, spun deci că el va trăi cel puţin doi ani:

Până în iunie voi surprinde evoluţia lui Eusebiu pe ogorul învăţării limbii engleze şi al deprinderii unor obiceiuri specific britanice (vorbitul domol şi rezervat e unul din ele). Avem planuri mari aici: socotim că avem şansă până în iunie să-i aducem pe copii în punctul de a le vorbi exclusiv englezeşte - măcar în ceea ce priveşte comenzile simple.
În perioada iunie – septembrie voi scrie despre bucuria/şocul relocării, atât pentru Eusebiu şi pentru ceilalţi copii ai noştri.
Începând cu septembrie voi scrie despre integrarea lui Eusebiu la şcoală.

De bună seamă că, dat fiind serviciul, nu voi putea scrie zilnic. Voi încerca însă să reţin un ritm de un mesaj pe săptămână. Ce se va întâmpla după vara lui 2012 e greu de spus acum.

* * *

La final, în buna mea tradiţie a imnurilor naţionale, voi garnisi acest mesaj cu imnul naţional al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, “God Save the Queen” (“Doamne Ocroteşte-o pe Regină”).

Contrar aparenţelor, cântecul nu este atât despre monarh cât despre naţiunea britanică însăşi (pentru a descoperi de ce, vedeţi versurile aici). Filmuleţul de mai jos redă acest spirit, zic eu:

Pe curând.

^*) Sursa este Wikipedia. Londra se află ca populaţie între Ecuador şi Cambodgia. Dacă ar fi stat independent, ar fi ca număr de locuitori pe locul 69 din 256, înaintea unor ţări ca Ungaria, Grecia ori Bulgaria.

Obrăznicii

2010-10-15T10:09:00.001+03:00

Ieri Eusebiu a fost reclamat de către educatoare: la o oră de curs a început a râde din senin fiind cu greu oprit iar la o alta a început a bate cu creionul în masă.

Mama sa, fireşte, îl ceartă: “Azi ai bătut cu creionul în masă, s-a plâns doamna de tine!”. “Nu am bătut cu creionul, am bocănit” zice candid feciorul meu, pentru a arăta limpede că el ţine la precizia exprimării.

Lăsând gluma la o parte, sperăm că asemenea episoade nu se vor permanentiza. A mers atât de bine şi lin de la începutul anului! Dacă acest incident ar putea fi considerat cu totul minor în cazul altui copil, la Eusebiu trebuie încă să ţinem urechile ciulite. Probabil ne va lua ceva timp până să-l socotim pe Sebi întru totul precum ceilalţi copii ai noştri.

Sau poate nu vom reuşi niciodată… Cine ştie?

Mici cochetării

2010-10-14T11:01:00.000+03:00

Azi dimineaţă, când îl îmbrăcam, dulcele nostru Eusebiu avea părul ciufulit. Se apucă de-şi întinde părul cu mâna, de mai multe ori.

“Uite ce face” îi spun soţiei. “Da, chiar l-am văzut că se uită în oglindă şi dacă vede ceva în neregulă ia măsuri. Când are un ciuf în cap îşi udă mâna şi-l întinde … N-ai treabă!” zice Adina.

Ca cireaşa de pe tort să nu lipsească, când isprăvesc a-l îmbrăca pentru grădiniţă, iepuraşul nostru nordic exclamă cu siguranţă: “uite ce elegant sunt!”.

Este prima dată când băiatul meu suferind de autism se dovedeşte atât de grijuliu cu aspectul său.

Atac pe flanc şi nu frontal

2010-10-08T15:55:00.001+03:00

Emilian primeşte una bucată banană după prânz. Eusebiu primeşte şi el una bucată acelaşi fruct.

Stau cu Adina de vorbă în bucătărie. Foşgăieli. “Sebi, ce cauţi acolo?”. “Un măr!” se aude din cămară glasul iepuraşului nostru nordic.

Apare plin de importanţă cu mărul roşu în mână, şi-l spală, şi-l şterge şi – chipurile – iese din bucătărie. Dar face un foarte, foarte scurt ocol prin cămară ca apoi să ţâşnească iute pe scări.

“Sebi, ai furat ceva?”. Tăcere. Suspans. “Nimic!” răsună într-un târziu glasul feciorului urmat de zgomot de paşi depărtându-se.

“Poftim, a trântit minciuna” zice Adina. “El de fapt a venit să şterpelească o altă banană. M-a văzut, a ştiu că nu-i mai dau, s-a prefăcut că vrea măr, a făcut tot spectacolul cu spălatul dar apoi tot a înhăţat ce-a vrut”. “De unde ştii?” o întreb. “Păi acum, când a plecat, am văzut ceva galben oglindindu-se în uşă”.

“O fi renunţat la măr” adaug eu. “Nu, avea şi mărul. Şi-o fi zis că, dacă tot s-a trudit atât, merită să-l păstreze”.

Zâmbete. Pline de duioşie. Căci este prima dată când băiatul meu suferind de autism încropeşte un întreg joc social pentru a-şi ascunde intenţiile.

I Muvrini

2010-10-07T12:54:00.001+03:00

Polifonii corsicane cu influenţe africane:

Pentru websaitul oficial al formaţiei daţi clic aici. Sursa: MaghiaRomania.

Mand for word definition

2010-10-02T09:35:00.001+03:00

Eusebiu merge foarte bine cu grădiniţa, educatoarele spun că este integrat şi nu îl privesc ca pe un copil diferit. Este o imensă uşurare pentru noi că adaptarea sa a mers atât de repede şi lesne.

Ieri când a pornit-o spre grădiniţă mi-a spus că trebuie să facă ceva la maşinuţe – tocmai când îi încheiam hăinuţa. “Da, musai trebuie să mergi la maşinuţe” încerc eu să fiu niţel ironic.

“Tată, ce e musai?” întreabă iepuraşul nostru nordic. “Adică neapărat. ‘Neapărat trebuie să mergi la maşinute’, asta am vrut să spun” îi răspund eu iepuraşului.

Este prima oară când băiatul meu suferind de autism solicită înţelesul unui cuvânt^*).

^*) Această abilitate este prezentă şi în Portage, dacă nu mă înţel. Curios este că Emilian nu a manifestat-o decât târziu, dincolo de 7 ani şi jumătate.

Secuiul şi berea

2010-09-22T08:36:00.001+03:00

Ştiţi cum cere secuiul două sticle de bere rece pe româneşte?

“Doi geamuri de bere, vă rog, da’ să fie frig!”

Pentru mai multe detalii amuzante legate de limbile minoritare ale Europei – inclusiv mai multe expresii hazlii în română calchiate după limba maghiară – citiţi acest blog post interesant de pe şi mai interesantul blog MaghiaRomania.

Indistinguishable from peers (II)

2010-09-21T14:45:00.001+03:00

Este mai bine de un an de când am mai lăsat un mesaj cu titlu similar şi e puţin peste o săptămână de când Eusebiu a început grădiniţa (alături de fraţii săi gemeni; Emil este în clasa a doua).

De ce scriu indistinguishable from peers? Pentru că, deşi nu suntem acolo, ne apropiem asimptotic de acel moment. Rezumatul primei săptămâni de grădiniţă a lui Eusebiu ar fi:

s-a integrat fără probleme şi a acceptat să fie lăsat de dimineaţă şi până la prânz – inclusiv prânzul - singur.
educatoarele au raportat că este cuminte, stă la la activitatea în semicerc, nu deranjează, face fişe, este atent – nimic deosebit faţă de ceilalţi copii.
îngrijitoarele au spus că nu se mai bagă în faţă cum făcea înainte, este cooperant şi liniştit.

Într-un cuvânt, un copil cam ca toţi ceilalţi.

Singura problemă (dacă e o problemă)? Este foarte sensibil: plânge des şi se aşteaptă să fie consolat din plin. Motive de plâns: că băieţelul S. nu i-a dat cine ştie ce jucărie, că toţi băieţii au plecat la pipi iar el a rămas singur, şamd.

Să sperăm că va trece. În pofida acestor sensibilităţi integrarea sa în învăţământul pre-şcolar merge strună. Ţinând cond că nu a avut decât una-două zile de grădiniţă full time anul trecut, este cu totul remarcabil.

Cu siguranţă această vară, petrecută cu fraţii săi, i-a făcut mult bine.

Deducţii

2010-08-09T14:58:00.001+03:00

Azi la masă Emilian ne-a spus o glumă: “ştiţi de ce se teme cifra şase de cifra şapte?”.

“Pentru că-l înţeapă în spate” încerc eu marea cu degetul. “Nu! Pentru că şapte l-a mâncat pe nouă iar acum şase se teme că-l va mânca şi pe el” (după ceva gândire, am priceput tâlcul: şase este nouă întors pe dos; dar totuşi, de ce şapte l-a mâncat pe nouă ??).

După ce Emil săvârşeşte gluma, Sebi zice, mişcând cu lingura prin supă: “deci cifra şase se teme de cifra cinci”.

Este prima dată când băiatul meu suferind de autism face o deducţie (logica e clară: dacă 6 se teme de un vecin, se va teme şi de celălalt).

Portage mai-iulie

2010-08-06T06:00:00.000+03:00

Faţă de ultima testare Portage, dulcele nostru Eusebiu a făcut progrese frumoase:

La Socializare a câştigat 4 puncte ajungând la 78 de puncte.
La Limbaj a câştigat 5 puncte ajungând la 96 de puncte.
La Autoservire a câştigat 2 puncte ajungând la 97 de puncte.
La Cognitiv nu a câştigat nimic, stagnând la 104 puncte.
La Motor a câştigat 1 punct ajungând la 135 de puncte.

Conform utilitarului online al lui Gabi Hulea, iepuraşul nostru nordic are un IQ cu un punct mai mare decât data trecută, şi anume 92. Astfel:

Vârsta socializare: 6 ani
Vârsta limbaj: 6 ani
Vârsta autoservire: 5 ani 9 luni
Vârsta cognitiv: 6 ani
Vârsta motor: 6 ani
Vârsta mentală: 5 ani 11 luni
Vârsta cronologică: 6 ani 5 luni

Vestea bună este că Eusebiu nu are în nicio arie un retard major (întârziere de peste 1 an) iar la majoritatea ariilor întârzierea este de 6 luni (limite normale). Altfel spus, nu mai există retard.

Acest lucru se vede cu ochiul liber. Eusebiu nu mai are probleme de exprimare, integrare sau sociale majore. Unde mai trebuie lucrat sunt fluenţa şi ritmul vorbirii, naturaleţea exprimării, creşterea abilităţilor sociale (încă se mai comportă cumva ciudat în situaţii sociale noi sau care sunt copleşitoare pentru el).

Trebuie spus că Sebi nu este indistinguishable from peers. Nu ştiu dacă va fi vreodată. Am fost luni cu toţi copiii în parc şi el era cel mai gălăgios, căuta să dispună de toată lumea, testa limitele cu mai mare sârg decât ceilalţi copii (inclusiv ai noşti, care nu-s aşa de liniştiţi nici ei). Pasager mai atrăgea câte o privire dezaprobatoare din partea unor adulţi: dar mai degrabă ca un copil “răzgâiat” decât ca unul cu vreo problemă neurologică.

Să fie aceasta recuperarea din autism? Cel mai probabil că nu, dar pesemne se apropie. Probabil că doar o testare sistematică ne va spune dacă Eusebiu s-a recuperat din autism sau nu; nouă ne este prea greu să ne dăm seama …

În memoria lui Ivaar O. Lovaas

2010-08-05T12:33:00.001+03:00

Omenirea a mai pierdut unul din eroii războiului contra autismului.

Recent, Dr. Ivaar O. Lovaas, cercetătorul american de origine norvegiană care a înregistrat primele succese în recuperarea din autism, a trecut la cele veşnice. Munca sa va fi continuată de fiul său precum şi de mii de alţi cercetători şi părinţi care doresc eradicarea completă a aceste necruţătoare tulburări cerebrale.

Dacă înţelegeţi limba engleză, urmăriţi articolul de pe blogul lui Harold B. Doherty şi vizionaţi filmuleţul. În filmuleţ apare şi un tânăr tratat de Dr. Lovaas (azi recuperat din autism). La întrebarea reporterului “unde ai fi fost dacă nu era Dr. Lovaas?” tânărul a răspuns fără echivoc: “viitorul ar fi fost destul de negru” (“the future would have been pretty bleak”).

Fie ca moştenirea lăsată de Dr. Lovaas să apropie şi mai mult ziua când autismul va deveni nimic altceva decât o dureroasă amintire.

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Dr. Ivaar O. Lovaas, binefăcătorul a mii de copii din lumea întreagă.

Avem o şansă!

2010-07-25T15:01:00.001+03:00

“Toţi care trăim în lumea asta, toţi care trăim pe Pământ avem o şansă: şansa e că Pământul e rotund.” (subl. mele)

Din cuvântarea dlui Traian Băsescu la Şcoala de Vară de la Tuşnad-Băi
Sursa: ziarul Gândul

Vizită la Spit. Obregia, din nou

2010-07-17T10:37:00.001+03:00

Ieri Adina a fost cu Eusebiu la Spitalul Obregia pentru vizita de rutină. Voi sumariza rezultatele întâlnirii:

Eusebiu a câştigat în naturaleţea comportărilor – arată mult mai “normal” acum ca înainte.
Încă nu este conversaţional – nu susţine conversaţii cu uşurinţă, conversaţiile sale sunt scurte şi se sting repede.
Nu vor fi probleme să fie integrat în şcoală din puctul de vedere al limbajului (deşi mai e de lucru aici, dar mai avem un an la dispoziţie) ori al cunoştinţelor (deşi va avea nevoie de asistenţă suplimentară acasă).
Problemele sunt de comportament: să nu vorbească atunci când face ceva (vorbeşte cu sine însuşi tot timpul: “acum lipesc”, “acum pun pălăria clovnului”, “aici fac cu roşu”), să se concentreze pe activitate mai mult timp, să stea mai liniştit pe un scaun la masă, etc.

Parte din probleme se pot rezolva prin creşterea abilităţilor verbale, pur şi simplu. De exemplu vorbirea cu sine este necesară, dar să fie cu adevărat funcţională (să reprezinte realmente gânduri şi nu repetiţii fără rost) şi să nu depăşească un prag acceptabil.

Referitor la statul pe scaun şi liniştirea în comportament, depinde şi de maturizarea sa. Vom vedea ce vom face, e o problemă spinoasă.

Oricum el este mult schimbat acum; nu mai departe de alaltăieri îl tot striga pe Vlad, care Vlad se uita la un filmuleţ cu Emil şi cu Dinu. Îi spunem să nu-l mai strige, ci să vină.

Când a sosit a început foarte mândru să ne lipească la toţi nişte bucăţele de hârtie pe bluze. Erau nişte ecusoane făcute de el, fiecare ecuson având numele deţinătorului scris de mână. Asta voia să arate, dragul de el: că a scris de mână ceva, exact aşa cum l-a văzut pe fratele său mai mare că face.

Învaţă-mă limbajul (VIII)

2010-07-04T15:02:00.001+03:00

După lupte seculare iată că reluăm exerciţiile din Teach Me Language, mai precis exerciţiile Topical Conversations. Eusebiu este numa’ copt pentru aşa ceva, el poartă conversaţii dar sunt destul de scurte şi se gripează repede astfel că acest antrenament se potriveşte de minune.

Mai mult, şi pregătirea potrivit programei de grădiniţă (pe care o face cu Adina) a ajuns tot cam pe aici.

Exerciţiul are două nivele:

La nivelul întâi copilului i se cere să dea câteva idei (măcar patru) pe marginea unui subiect ce şi-l alege (sau îl alege tutorul).
La nivelul al doilea se încearcă încropirea unei ţesături conversaţionale pornind de la abilitatea de mai sus.

Uşor de zis, vom vedea cât de greu de făcut.

Prietenie

2010-06-24T06:00:00.000+03:00

Ieri am fost cu toţi copiii la locul de joacă plătit din Plaza România. Eusebiu s-a împrietenit cu un băieţel de vreo şase ani (fizic era mult mai mic decât Sebi dar îi lipseau dinţişori, de aici i-am dedus vârsta), vorbeau ei doi şi se căutau unul pe celălalt strigându-se pe nume, mai mare dragul.

Deci cu socializarea, ca şi cu vorbirea, Sebi are material bun - dar care necesită multă, multă şlefuire.

Aliluia.ro

2010-06-23T12:26:00.001+03:00

Un websait nou apărut, are forum, chat şi radio care transmite muzică liturgică bizantină.

Chiar acum ascult proslăvirea Maicii Domnului într-o interpretare scoborâtă parcă din Ceruri.

www.aliluia.ro

Doamne ajută!

VB-MAPP februarie-iunie

2010-06-21T12:31:00.001+03:00

Reuşit-am să terminăm testarea VB-MAPP a lui Eusebiu ce am amânat-o de mai multe ori. Dulcele nostru iepuraş nordic satisface acum întreg testul mai puţin obiectivul Intraverbals 13 şi anume “Răspunde la întrebări corespunzătoare unor texte citite de cel puţin 15 cuvinte”.

În cele 5 luni de la ultima testare a câştigat 10 puncte adică 2.77 luni. IQul său lingvistic a scăzut la 62,79 , cauza principală fiind faptul că testul nu surprinde câştigurile peste nivelul vârstei de 4 ani.

Cu această ocazie am constatat că Sebi al nostru şi-a dezvoltat un comportament bizar, când aude o propoziţie ceva mai lungă – precum cele citite, semnificativ mai lungi decât cele din vorbirea obişnuită – renunţă la a mai asculta. Aşa că reluăm exerciţiile de înţelegere a vorbirii dar de această dată îi cer să nu repete ce aude ci să răspundă bazat pe ce a auzit din prima. Ritmul de avans este cu totul altul, mergem mult mai repede căci înţelegerea el o are, trebuie doar să-şi exerseze un anume tip de atenţie.

Pentru aceste exerciţii folosim PhraseMan.exe ca până acum.

Drumul Vinului

2010-06-20T18:24:00.000+03:00

Astăzi am ieşit din casă cu intenţia de a ne plimba cu toţii într-un parc din Bucureşti. Ploua aşa că am pornit-o spre Ploieşti pentru a vizita Muzeul Ceasurilor la care de mult timp doream să ajungem.

Înainte de a merge la muzeu ne-am oprit la KFC. Eusebiu s-a comportat foarte bine – poate ceva mai vorbăreţ, dar toţi copiii noştri vorbesc mult – şi nu s-a deosebit cu nimic de ceilalţi.

La intrarea în muzeu am aflat despre alte obiective din judeţ. Între ele, Drumul Vinului, un traseu ce cuprinde cramele domeniilor Tohani, zona Valea Călugărească şi salba de localităţi unde se află mulţi producători de vin, mari şi mici.

Am parcurs traseul, am fost la un magazin de desfacere Tohani de unde am cumpărat vin iar în drumul de întoarcere spre Ploieşti nu mică ne-a fost mirarea ca într-un sat ca oricare altul să vedem scris mare:

MĂSLINE GRECEŞTI – PRODUCĂTOR.

Eusebiu op kleuterschool (LXXIV) sau “Serbări de sfârşit de an”

2010-06-11T17:58:00.001+03:00

În momentul când scriu aceste rânduri, anul şcolar chiar s-a încheiat pentru noi: Adina e plecată să-i aducă pe gemeni şi astfel suntem, pentru trei luni de zile, liberi de obligaţii şcolare dar plini de alte obligaţii (care, în cele din urmă, tot către şcoală duc).

Deci ieri dimineaţă fost-a serbarea de sfârşit de an a lui Emilian. A luat premiul întâi (la fel ca jumătate de clasă dealtfel) şi s-a consolat că el n-a luat alte menţiuni de la concursuri (la ce concursuri a făcut bine, n-a contat; unde a contat, nu s-a calificat mai departe; concluzia se impune: ca să fii sigur că iei menţiuni trebuie să câştigi la toate).

După-amiaza a fost serbarea gemenilor unde ne-am prezentat în formulă completă, Eusebiu included. A stat cuminte pe tot parcursul serbării, nu s-a ridicat de pe scaun, nu a început a vorbi şi n-a trebuit să-l supravheghez permanent (oricum şi eu şi Adina ne foiam de colo-colo să prindem poziţii bune de fotografiat şi filmat).

Astfel se isprăvi truda cu serbările. Azi Adina l-a dus la grădi iar iepuraşul nordic a stat şi la masa de prânz – pohta ce-am pohtit – şi totul a fost bine mai puţin de două incidente:

i-a fost din nou frică de fluturi (când au stat afară). Adina a intervenit şi i-a adus aminte că el pune fluturii pe fugă şi nu invers. Sebi a trebuit să facă efort conştient pentru a-şi reveni, deci impulsul fricii nu a dispărut.
când erau afară a dat să facă pipi la copăcel. Pur şi simplu. Acasă el îşi face nevoile singur, se duce la toaletă şi nu spune la nimeni. Când mergem la pădure la fel, sunt mulţi copăcei la îndemână. El nestând niciodată îndeajuns de mult la grădi, nu a văzut cum se face în astfel de situaţii. Dar a intervenit Adina, i-a spus că trebuie să anunţe pe doamna, să ceară voie la toaletă şi să meargă înăuntru. După el s-au mai înghesuit şi alţi băieţei la pipi încât educatoarea ajunsese să se mire cum de i-a trăsnit pipilică pe toţi deodată …

A ajuns foarte bucuros acasă ştiind că a încheiat anul cu bine. Plezneşte de mulţumire.

* * *

Prin harul bunului Dumnezeu ajuns-am şi aici. Pentru vacanţă ne suflecăm mânecile căci avem multe de făcut – cu toţi copiii. Ne propunem să facem de toate, de la a-i învăţa cum să poarte o conversaţie până la cum să se îmbrace.

Adică, nu va fi vacanţă deloc.

Eu voi continua să postez mesaje despre Sebi, dar mai rar. Cele ce se petrec acum cu el îşi pierd din interesul punctual, evoluţia sa este mult mai subtilă. Vorbirea îi este destul de stabilă – nu mai pot scrie “e pentru prima dată când băiatul meu suferind de autism …” ca înainte – iar transformările din el sunt mai degrabă calitative acum. Cred că, fără să simţim, chiar începem a experimenta recuperarea din autism – sau cel puţin evoluţia spre ceva similar cu Sindromul Asperger.

Terapia lui Eusebiu va continua, cu accent pe stadiile mai avansate ale limbajului (abilităţi conversaţionale, gestalt, funcţiunea socială a vorbirii), socializare, naturaleţea comportamentului, pregătirea pentru grădiniţă şi şcoală. Voi continua să scriu mesaje de fiecare dată când voi introduce un element nou în terapia de limbaj (care va fi bazată pe Teach Me Language ca şi până acum). Dar cel puţin pentru trei luni nu voi mai publica mesaje conţinând evenimente punctuale.

Deci, un fel de vacanţă tot începe. Eu doresc să mulţumesc călduros celor ce mi-au citit blogul până acum şi doresc să urez tuturor, cu un zâmbet larg, urarea tradiţională din moşi-strămoşi:

Vacanta placuta!

Eusebiu op kleuterschool (LXXIII)

2010-06-09T21:52:00.001+03:00

Ne-am întors, frânţi de oboseală, de la serbarea de sfârşit de an a lui Eusebiu. A fost greieraş, s-a comportat foarte bine, a fost de o relaxare neaşteptată toată ziua.

Lucruri bune:

relaxat, vesel, a acceptat constumul (de ieri!).
a stat frumos pe scăunel cu toţi copiii.
a urmărit mişcările coregrafice ale cântecelor/jocurilor. Ba chiar i-a îndemnat pe copii să termine mişcările când educatoarele doreau să mai scurteze.
s-a adaptat când educatoarele au insistat pentru scurtarea numerelor.
şi-a spus rolul tare, frumos şi cu gesturi.
a participat la mersul în cerc, s-a ridicat atunci când a trebuit şi s-a aşezat când a trebuit.

Lucruri mai puţin bune:

oarece plictis la program – se uita pe sus la un moment dat. Dar nu atât de ieşit din comun (mai toţi copiii şi-au pierdut răbdarea de la un punct încolo).
privirea destul de volatilă, parcă privea pe toată lumea şi pe nimeni în acelaşi timp.
la unul din numere s-a aşezat cu spatele la public şi faţa la partener (probabil o scăpare a educatoarei din timpul repetiţiilor). Asta arată că nu prea a înţeles rostul acelor oameni ce priveau la el.
nu a cântat, doar a mormăit versurile. E drept că nici nu a participat la repetiţii la acelaşi nivel cu ceilalţi copii.
şi-a pus căciula cu antenuţele strâmb şi apoi cu totul de-a-ndoaselea. A arătat mai amuzant astfel dar faptul acesta dovedeşte că mai are de recuperat cu simţul vestimentar.

Impresie generală: este foarte înalt, cu un cap mai mare decât ceilalţi copii. Per total nu a fost cu mult diferit de ceilalţi colegi – poate ceva mai distrat, cel mult – însă fiind atât de mare pare neobişnuit în rând cu ceilalţi mai mici. Vorbeşte mai clar ca majoritatea dintre ei şi are un aer de copil mai dezvoltat – dar în acelaşi timp şi imatur, sub vârsta sa, lucru care-i dă un aer puţin ciudat.

Poate e doar impresia mea de moment. Zilele următoare vom revedea caseta cu mare atenţie şi vom căuta să extragem cât mai mult din ea. Intenţionăm să punem şi un filmuleţ pe YouTube, dacă timpul ne va permite.

Doamne ajută, mult a fost dar tot mult a mai rămas!

Eusebiu op kleuterschool (LXXII)

2010-06-08T12:17:00.000+03:00

Ziua de azi la fel de bună, Adina a revenit la grădi pe la 10:30 şi a stat stătea pe coridor. A ieşit educatoarea, a făcut un semn “totul e bine” pe tăcutelea şi a intrat înapoi în sală. La ora 11 copiii au ieşit afară.

La joacă s-a produs un mic indident, Eusebiu s-a luat la harţă cu un băieţel. Ce-a făcut ce n-a făcut, l-a ciupit pe flăcăul acela. Ghinionul lui Sebi, căci puştiul respectiv e cu năravul muşcatului. Aşa că l-a muşcat pe Sebi destul de straşnic, a trebuit să meargă feciorul nostru la cabinet, dezifecţie, bandaj, sperieturi şi pupături. Sebi a fost foarte afectuos cu educatoarea ce a avut grijă de el.

Deci a fost un incident, dar desfăşurat în limite normale. Nu s-a trânit pe jos, nu a făcut o scenă, doar a avut o mică altercaţie cu un coleg.

Am decis cu Adina că nu mai are rost să stea pe coridor până la ora 11, e suficient să apară la timp să-l ia. Şi dacă tot merge Eusebiu aşa de bine cu grădiniţa, ne propunem să-l băgăm în ceva ce nu aveam planificat iniţial şi anume să-i cerem să stea şi la masa de prânz (cu shadow).

Cu alte cuvinte mai binele este duşmanul binelui. Sper să nu ajungem la proverbul american (spus îndeobşte aposteriori): “if ain’t broken, don’t fix it”^*).

^*) Dacă nu-i stricat, nu-l repara.

Eusebiu op kleuterschool (LXXI)

2010-06-07T17:16:00.005+03:00

Astăzi a fost într-adevăr o zi mare: Eusebiu a stat pentru prima oară în viaţa lui singur-singurel într-un loc dinafara casei fără să fie vreun membru al familiei prin preajmă. Cu această zi realizarea scopului nostru, de a-l ajuta să stea anul acesta şcolar fără shadow la grădiniţă măcar pentru o zi, capătă din ce în ce mai mult contur.

L-am pregătit încă din weekend. I-am tot repetat că el va merge la grădi ca toţi copiii, că va sta singur, că mama va pleca acasă cu treburi şi apoi se va întoarce să-l ia. Ţinta ne era să stea în aceste condiţii doar pentru micul dejun, apoi Adina să revină şi să stea pe coridor fără ca el să ştie dar să fie disponibilă la nevoie.

Zis şi făcut: au mers la grădiniţă, Adina a plecat şi a revenit. Educatoarea a ieşit cu treburi din clasă, i-a spus Adinei că Eusebiu a fost ceva mai neliniştit – dar nu într-atât cât să nu poată fi stăpânit de educator prin metode obişnuite – că a cerut să stea lângă ea (dorinţă de a obţine siguranţă emoţională?) dar că s-a supus să fie tratat la fel ca ceilalţi copii. A întrebat de mai multe ori dacă mama sa este plecată (repetiţie pentru confort?) şi i s-a spus că da.

Cum am scris, educatoarea ieşise cu nişte treburi. Şi a fost plecată cam 10 minute, timp în care copiii au stat nesupravegheaţi în tot acest răstimp, inclusiv dulcele nostru Eusebiu. Când mi-a spus Adina aceasta nu-mi venea să-mi cred urechilor. Clasa e foarte liniştită (altfel educatoarea nu i-ar lăsa singuri), nu s-a auzit niciun zgomot iar când educatoarea s-a întors nimeni nu a sărit să-l pârască pe Sebi, semn că a fost la fel ca toţi ceilalţi (să iasă aşa repede din regresia de săptâmâna trecută?).

Apoi au avut teatru de păpuşi. Spectacolul a fost pentru mai multe clase, probabil că erau 100 de copii. Adina s-a retras rapid aşa că l-a putut observa din spate fără ca Sebi să o vadă ori să ştie măcar că s-a întors. S-a comportat foarte bine (piesa a durat mult, cam 40 de minute). Se plictisise, a dat să se ridice (nu a fost singurul) dar a ascultat să se reaşeze. Înafară de faptul că educatoarea îl ţine puţin mai aproape de ea nu a existat vreo diferenţă notabilă între el şi ceilalţi copii.

Au reintrat în clasă, apoi a ieşit iute plângând cu doamna de mână că-şi pierduse o mingiuţă cu care venise de acasă. A intervenit Adina, el a zis “mamă, te-ai întors, am pierdut mingiuca!”, au căutat-o puţin prin clasă, apoi mama sa i-a promis că-i cumpără alta exact la fel. S-a liniştit şi a ieşit afară cu ceilalţi copii unde s-a comportat de asemenea bine.

La ora 11:15 a dat el singur semnalul de plecare (“trebuie să mergem să-l luăm pe Emil de la şcoală”) nu înainte ca Adina să mai discute cu educatoarea despre comportamentul său: în special partea de lipsă a răbdării. Adina i-a zis că el suportă mai bine duratele şi evenimentele lungi când ştie că au o finalitate (“mai ai 10 linguri de supă” şi nu “mai ai toată supa”, sau “mai stai 5 minute” şi nu “stai până vine mama”) iar educatoarea a zis că acest comportament de fapt apare şi la unii copii normali şi va ţine cont de el.

Au căzut de acord că acest copil a făcut nişte progrese uriaşe, am pornit de la 15 minute fără să se uite mai la nimeni şi acum suntem aproape în punctul în care dulcele nostru iepuraş nordic poate merge nesupravegheat la grădi, precum colegii săi.

Deci, sunt semne că până la sfârşitul săptămânii Eusebiu va prinde o zi (quasi) plină fără mama sa (nu ne propunem să-l lăsăm anul acesta şi la masa de prânz – amânăm aceasta pentru al toamnă). Succesul acesta ne deschide uşa stadiului următor: cel în care el nu doar suportă cadrul structurat al învăţământului public ci el chiar şi învaţă înlăuntrul lui. Căci exact acest lucru înseamnă clasa I de la şcoala normală pentru care trudim atât să-l pregătim.

Acum ne pare rău că se încheie anul.

Vizită la Spit. Obregia

2010-06-06T06:00:00.000+03:00

Vineri a fost a doua vizită a lui Eusebiu la Spit. Obregia de când a început grădiniţa. O întâlnire de aprox. o oră în care Eusebiu s-a comportat bine.

Supervizoarea întârziase şi au trebuit să o aştepte pe coridor. A venit un băieţel cu probleme şi Eusebiu s-a separat de el – ca şi în alte dăţi, când am aşteptat eu cu el la Căpşunica. Destul de neaşteptată această reacţie, el fiind destul de prietenos la grădi. Să sesizeze el diferenţa generală dintre copii? Nu putem face decât presupuneri.

Când supervizoarea a sosit a vorbit puţin cu ea despre grădiniţă, şi-a spus rolul de la serbare şi a zis că-i place la grădi. Un lucru interesant: la întrebarea “ce faci?” a dat doar răspunsuri concrete (“mă uit pe geam”, “mă joc cu berbecul”) dar nu generale. Deci nu prinde funcţiunea socială a lui “ce mai faci?”.

Apoi Adina a vorbit cu supervizoarea şi i-a povestit despre grădiniţă, că stă 3 ore fără shadow prajma sa, etc. Supervizoarea a fost impresionată şi a cerut amănunte, făcând tot felul comparaţii cu alţi copii pe care îi are (nedându-le numele). Am putut afla multe asemănări dar şi deosebiri dintre Eusebiu şi alţi copii aflaţi sub terapie. La lipsa de răbdare a lui Eusebiu supervizoarea a sugerat să ne inspirăm din tehnicile aplicate copiilor cu ADHD.

La sfârşit au vorbit despre programul de vacanţă. A sugerat mai puţin limbaj şi cât mai multă socializare precum şi expunerea la cât mai multe experienţe potrivite vârstei lui: ieşiri tematice, activităţi sportive, spectacole, excursii, muzee, jocuri didactice, activităţi de instrucţie de grup (“semicercul” de la grădi dar fîcut acasă cu fraţii) şi, bineînţeles, programa de grădiniţă – dar doar acolo unde el nu ştie nimic despre subiect.

A rămas să-l revadă peste 3 săptămâni, noi trebuind să venim cu un exemplu de program mai concret.

Eusebiu op kleuterschool (LXIX, LXX)

2010-06-05T12:11:00.000+03:00

Pentru cele două zile de grădiniţă ale lui Eusebiu (miercuri şi joi) nu voi face decât să copiez din caietul de observaţie ţinut de Adina.

Miercuri, 2 iunie 2010

Rezumatul zilei

1. 8:15 Sebi soseşte la grădiniţă. Intră neînsoţit în clasă.

2. 8:45 Începe masa

3. 9:15-9:45 Are loc repetiţia pentru serbare. Sebi este pe scăunel.

4. 10:00-10:30 Activitate de rezolvare de fişe. Se deschide uşa, Sebi se vede lucrând foarte concentrat. Dna spune că la început nu a înţeles cerinţa, apoi a făcut bine şi a terminat primul.

5. 10:30-11:00 Copiii se joacă împreună. Sebi se joacă singur, apoi se mai duce şi la alţi copii.

6. Dna spune că a fost mai agitat decât în ziua precedentă. Astfel, s-a mai foit pe scaun, s-a mai jucat cu nasturii de la cămaşă, a dat semne de oboseală.

Joi, 3 iunie 2010

Rezumatul zilei

1. 8:15 Sebi soseşte la grădiniţă. Îşi salută colegii şi pe dna educatoare şi intră neînsoţit în clasă. Sunt 25 de copii.

2. 8:30-9:00 Se serveşte micul dejun, fără incidente.

3. 9:00-9:30 Perioadă de joacă, dna spune că a fost cuminte.

4. 9:30-10:00 Are loc repetiţia pentru serbare. De pe sală, Sebi se aude recitând şi cântând împreună cu colegii.

5. 10:00-10:30 Rezolvare de fişe. Sebi termină, îi arată dnei, dar nu se aşază înapoi pe scăunel după ce termină. Dna îi cere explicit să meargă la locului lui.

6. 10:30-10:45 Copiii se pregătesc de plecare la locul de joacă. Sebi părăseşte grădiniţă la 10:45.

Concluzii

1. Sebi face faţă cu succes programului de până la ora 10.

2. Îi este greu să stea la masă după ce a terminat fişa. Printre soluţii: să mai primească o fişă, să i se dea voie să deseneze pe o foaie albă, să fie acceptat cu o mică jucărie la masă, să fie învăţat tehnici de auto-disciplină din repertoriul copiilor cu ADHD.

Vineri nu a fost la grădi întrucât a fost ziua de întâlnire cu supervizoarea noastră (despre aceasta, într-un mesaj viitor). Oricum, ne îndreptăm hotărâţi spre mersul la grădiniţă în condiţiile absenţei mamei sale (deci el să ştie că este lăsat singur la grădi iar mama sa pleacă).

Partea proastă e că trece printr-o regresie acum. Cauza constă pesemne în faptul că în ultimele săptămâni am mai rărit-o cu terapia: mai întâi eu cu cea de limbaj (aglomerat până peste cap cu altele) iar apoi Adina cu cea de socializare (anul şcolar nu numai se începe, dar se şi încheie greu – cred că aşteptăm 15 iunie mai abitir decât copiii noştri).

Cum ne-am dat seama de regresie? În mod foarte neplăcut, ca de obicei: au trecut nişte prieteni pe la noi cu care nu ne-am văzut de ceva vreme şi a avut comportament autist de toată frumuseţea (izolare, evitarea privirii, dat mâna mecanic, etc) – care nu s-a disipat nici când i-am spus cu fermitate cum să procedeze. Iar ca regresia să nu ridice niciun semn de întrebare, seara a scuipat-o pe o mătuşă venită la noi în vizită – gest ce nu l-a mai făcut niciodată cu un adult (a mai păcătuit astfel cu fraţii lui, e drept – dar rar şi oricum încetase acest comportament).

Aşa că am reluat unul din exerciţiile de limbaj iar celelalte programe le planificăm intens, să fie integrate cu programul celorlalţi copii pentru vacanţă (trebuie să-i punem la treabă că altfel nu vor şti ce să facă şi ne termină la câtă energie au). Să sperăm că regresia lui Eusebiu va trece repede şi dulcele nostru iepuraş nordic îşi va relua cursul ascendent cât mai iute.

Dar la deprinderea lui cu statul singur la grădiniţă tot nu renunţăm!

PhraseMan.exe 1.0 is out!

2010-06-03T20:29:00.001+03:00

Because several people asked for PhraseMan.exe I decided to create a distributable version of this software. Anyone can download and use PhraseMan.exe 1.0 provided he/she respects the license included in the package (see the User’s Manual). PhraseMan.exe 1.0 is free software.

In order to use PhraseMan.exe 1.0 do the following:

download PhraseMan 1.0.msi by clicking the PhraseMan 1.0 link from the FILES section to the left.
launch PhraseMan 1.0.msi. This will install the software.
open the Readme file (Start | All Programs | VBA | PhraseMan 1.0 | Readme) and read it.
open the user’s manual (Start | All Programs | VBA | PhraseMan 1.0 | User’s Manual) and read it.
launch PhraseMan.exe with the language you desire (Start | All Programs | VBA | PhraseMan 1.0 | PhraseMan 1.0 (<lang>)). Available languages: English (en) and Romanian (ro).

For support, please leave a comment here. If you wish to augment the database or translate it into another language, please leave a message here.

Întrucât mai multe persoance au cerut PhraseMan.exe am decis să creez o versiune distribuibilă a acestui software. Oricine poate descărca şi folosi PhraseMan.exe 1.0 câtă vreme respectă licenţa inclusă în pachet (v. manualul utilizatorului - User’s Manual). PhraseMan.exe 1.0 este software gratuit.

Pentru a folosi PhraseMan.exe 1.0 procedaţi astfel:

descărcaţi PhraseMan 1.0.msi dând click pe legătura PhraseMan 1.0 din secţiunea FILES din stânga.
lansaţi PhraseMan 1.0.msi. Acesta va instala software-ul.
deschideţi fişierul Readme (Start | All Programs | VBA | PhraseMan 1.0 | Readme) şi citiţi-l.
deschideţi manualul utilizatorului (Start | All Programs | VBA | PhraseMan 1.0 | User’s Manual) şi citiţi-l.
lansaţi PhraseMan.exe cu limba ce o doriţi (Start | All Programs | VBA | PhraseMan 1.0 | PhraseMan 1.0 (<limbă>)). Limbi disponibile: engleză (en) şi română (ro).

Pentru suport vă rog să lăsaţi un comentariu aici. Dacă doriţi să extindeţi baza de date sau să o traduceţi într-o altă limbă, vă rog să lăsaţi un mesaj aici.

Eusebiu op kleuterschool (LXVIII)

2010-06-02T13:01:00.001+03:00

Şi ziua de marţi a lui Eusebiu la grădiniţă a fost bună, a stat fără shadow până la sfârşit şi s-a comportat bine tot timpul – exceptând mici comportamente cu totul minore şi care apar şi la ceilalţi copii. Când a întrebat Adina dacă au fost probleme, educatoarea i-a spus “Totul merge bine, nu sunt probleme majore, comportamentul este normal şi oricum el a făcut progrese fantastice”. “Da, am pornit de la 15 minute şi am ajuns la o jumătate de zi”.

Ieri a fost ziua de engleză a lui Emilian. Adina s-a oprit să vorbească la şcoala de engleză ca să fie primit şi Eusebiu. A spus deschis despre problema lui, doamna respectivă (care îl cunoştea pe copil) i-a mărturisit că nu s-ar fi gândit că are probleme (vechea poveste) şi a sugerat ca Sebi să înceapă cursurile de engleză chiar din vara aceasta pentru a se obişnui.

Adina a cântărit puţin şi a decis că o schimbare de profesor în toamnă nu i-ar face bine. Supervizoarea i-a promis că-i va selecta un profesor cu experienţă, îl va plasa într-o grupă cu copii ceva mai mici (5-6 ani, el împlinind 7 ani în februarie viitor) şi că-l aşteaptă cu drag.

Deci, din toamnă Eusebiu va fi elev al şcolii de engleză unde merge fratele său mai mare. Nu o facem neapărat pentru limba engleză, cât drept exerciţiu pentru pupitrul ce-i va fi cuibuşor preţ de 4 ore pe zi când va fi şcolar.

În altă ordine de idei, văzând că băiatul merge aşa de bine, săptămâna viitoare trebuie să-l promovăm la un stadiu superior. Avem de ales între a-l lăsa şi la masa de prânz sau a începe a-l obişnui cu mersul la grădiniţă fără mama sa (şi nu ca acum, când el ştie că mama sa este pe coridor).

Am ales să încercăm a doua variantă căci presupune un salt calitativ mai mare. Evident că vom porni de la o durată mai redusă, aşa cum am procedat de fiecare dată când am trecut la o etapă nouă.

Deci de luni Sebi va sta singur-singurel la grădi, probabil doar pentu micul dejun. Uraţi-ne succes!

Eusebiu op kleuterschool (LXVII)

2010-06-01T07:18:00.001+03:00

Ieri Eusebiu a avut o zi la fel de bună ca şi vineri: a stat toată ziua la grădi, până au ieşit afară. Nu a fost nicio problemă.

Ba mai mult, a dat dovadă de o independenţă neaşteptată. La un moment dat iese pe coridor şi-i zice mamei sale: “doamna educatoare a zis să plecăm”. Soţia mea intră în sala de clasă împreună cu el. Educatoarea se uită mirată, crezuse că e vreo problemă. Atunci Eusebiu o ia de mână pe educatoare şi-i zice: “haide, spune-i să plecăm”.

După o foarte scurtă insistenţă a acceptat că trebuie să mai stea.

Eusebiu op kleuterschool (LXVI)

2010-05-29T06:00:00.000+03:00

Joi Eusebiu nu a fost la grădiniţă întrucât s-a făcut excursie iar el a rămas acasă. S-au dus în schimb Dinu şi Vlad (gemenii sunt la grupa mică, Sebi e la mijlocie) şi ne-au venit acasă roşii în obraji, cu febră şi cu nasuri curgând. În special Vlad a fost bleguţ, a stat mai mult pe pătură.

Dacă joi a fost pauză în schimb vineri a fost o zi cu totul specială: pentru prima dată dulcele nostru Eusebiu a stat o zi întreagă la grădi (exceptând prânzul).

Dimineaţa Adina a plecat cu Emil spre şcoală şi cu Sebi spre grădi. M-a sunat pe la 9:30 întrebându-mă dacă am căutat-o – eu crezusem că vrea să-mi spună că e de rău şi vine cu copilul acasă. Nimic din toate astea.

Timpul a trecut, ora 10 s-a făcut, appoi 10:30, apoi 11:00 … pe la unsprezece şi ceva mă sună Adina cum că toţi copiii din clasa lui Sebi ies afară la joacă, iepuraşul nostru nordic stătuse la ore până atunci. Însă când să iasă, o profesoară i-a oprit la un filmuleţ iar Eusebiu nu prea a avut răbdare – dar nu a fost singurul. După filmuleţ au plecat să-l ia pe Emil iar apoi au sosit acasă.

Ce a mai adus nou ziua? Educatoarea a trebuit să plece la un moment dat şi i-a lăsat în seama îngrijitoarei. A fost cuminte şi ascultător şi în aceste condiţii.

Ajuns acasă l-am lăudat şi a roşit literalmente de plăcere. “E, Sebi, vei sta fără mama la grădi?”. “Da, în iunie!”.

Eusebiu op kleuterschool (LXV)

2010-05-27T06:00:00.000+03:00

Ziua de ieri a lui Eusebiu a fost bună, în sensul că nu a manifestat comportamente “rele”, însă a fost foarte obosit. A participat la activităţi, dar era complet buimac şi absent. E drept, educatoarea i-a ţinut în activitate după activitate fără pauză iar acest ritm intens şi-a spus cuvântul.

La un moment dat, văzând că nu mai dă niciun fel de atenţie la ce se cere - a refuzat să numere până la 5 (!!!!), educatoarea i-a dat un desen de făcut iar apoi a chemat-o pe Adina de pe coridor pentru a-i spune că Eusebiu nu mai participă deloc. Atunci mama sa l-a extras din mediu şi au pornit spre casă.

Există şi o parte bună a acestui episod: nu a manifestat comportament disruptiv (ţipăt, obrăzniceală, deranjat alţi copii). Dar e clar că mai are mult până când să poate duce stimulii unei zile de grădiniţă fără probleme.

Eusebiu op kleuterschool (LXIV)

2010-05-26T06:00:00.000+03:00

Ieri a fost încă o zi plină de succese pentru dulcele nostru Eusebiu: a stat aproximativ 3 (trei) ore la grădi.

La micul dejun nu a vrut să mănânce pâinea cu brânză ci a anunţat că aşteaptă ceaiul (faptul că a aşteptat e de bun augur).

A urmat semi-cercul cu repetiţia pentru serbare. Educatoarea a ieşit doar să spună că e foarte mulţumită de el. Activitate lungă: cam 30 de minute.

Adina a rugat-o să-l ţină şi la activitatea următoare (fişă matematică). Pe la 10 a ieşit educatoarea spunându-i Adinei “Sebi mi-a zis: ‘du-te te rog şi spune-i mamei că am fost cuminte şi am făcut bine la fişă’”. Sebi terminase primul, pesemne educatoarea se aştepta ca Adina să-l ia.

Adina a rugat-o să-l mai ţină. Sebi a mai făcut două desene şi când le-a terminat a ieşit pe coridor cu desenele spunându-i mamei sale “mergem!”.

“Nu ai terminat, mergi înapoi, copiii nu pleacă, mai stai şi tu” i-a răspuns Adina. A rugat-o pe educatoare să-l mai reţină dar educatoarea i-a cerut să intre înăuntru (era ocupată cu ceilalţi copii, ce-i drept).

Educatoarea i-a cerut lui Sebi să strângă creioanele folosite la fişe de către copii şi să le pună în suporturi. S-a supus (important!) şi din proprie iniţiativă le-a şi dus la locul lor (laude îndelungi). Faptul că s-a supus atât de bine este o noutate.

S-a jucat apoi şi singur cu bile, a făcut un ansamblu ce l-a arătat mamei şi educatoarei. Educatoarea i-a cerut din nou să strângă, s-a supus zicând “bine!”. Apoi s-a alergat puţin cu băieţelul T. Când să fie observat de mama sa s-a oprit spunând “mamă, T. aleargă!”.

“Mamă, gata cu joaca pe ziua de azi, am fost cuminte, vreau la covrigi şi la tobogan”. “Vrei primi o recompensă specială dacă mai stai”. “Vreau Raffaello!”. “Bine”.

S-a jucat cu nişte cuburi pentru a face un garaj, a sosit un băieţel care i-a făcut nişte sugestii şi le-a acceptat (important!) iar o fetiţă, pentru a se implica şi ea în joc, l-a “ajutat” cu nişte piese şi a primit-o.

Astfel s-a făcut ora 11 când Adina l-a extras din sala de clasă. Sebi plesnea de bucurie. “Sebi, tata îţi va da un pup mare acasă că ai fost aşa cuminte!”. “Şi tu!” zice el oprindu-se în mijlocul aleii pentru a-şi primi arvuna. Pe drumul de întoarcere spre casă a recapitulat lucrurile bune pe care le-a făcut, precum şi cele rele pe care nu le-a făcut.

Pe scurt spus: o zi bună. Foarte, foarte bună.

Eusebiu op kleuterschool (LXIII)

2010-05-25T06:00:00.000+03:00

Ziua de vineri a lui Eusebiu la grădiniţă a fost bună: a stat la două activităţi între care două semicercuri plus o activitate cu fişe. Puse una peste alta, ne-am atins obiectivele: şade bine la masă şi la două activităţi fără supraveghere. Continuăm să prelungim, treptat, treptat.

Duminică am fost cu toţii în Parcul Herăstrău la sărbătoarea de 23 Mai, Ziua Aromânilor. Puteţi citi impresiile aici.

Tot în această scurtă vacanţă am observat nişte progrese verbale ale lui Eusebiu, fără să le fi antrenat explicit:

folosirea adverbelor de timp: acum, imediat, veşnic (??).
mijirea formelor verbale imprecise (“pot să …”).

Iar sâmbătă a fost o mare premieră: Eusebiu a rezolvat o fişă ale cărei cerinţe le-a citit singur.

Baladă haiducească

2010-05-23T06:00:00.001+03:00

Tufechi cădzură ñil’i de ori / Puşti căzură mii de ori
Priste mărate vlahuhori / Peste biete sate valahe

Di ñil’i di ori pri-a noşţă fraţ / De mii de ori pe-ai noştri fraţi
Aflăm pri căl’iuri vâtâmaţ / Aflarăm pe drumuri (căi) ucişi (vătămaţi)
Di ma lă agiundze, asculaţ / De le ajunge, sculaţi
Voi gioñi ficiori, voi gioñi ficiori! / Voi viteji (juni) feciori, voi viteji feciori!

Noi him a Pindului ficiori / Noi suntem ai Pindului feciori
Noi himu buñi, noi him ş-arăi / Noi suntem buni, noi suntem şi răi

Tufechile ştim s-lă mânuim / Puştile ştim să le mânuim
Nu nă-i africă ta s-murim / Nu ne e frică să murim
Că prit aestă va s-duchim / Că prin asta va să simţim
Că him armâñi dit munţăl’i Pind / Că suntem români din munţii Pind

Nu-aveţ în vine sîndze-n voi / Nu aveţi în vine sânge-n voi
Nu hiţ armâñi, nu hiţ ca noi / Nu sunteţi români, nu sunteţi ca noi

Ş-atumţea cum de v-alăsaţ / Şi-atuncea cum de vă lăsaţi
Di tuţ duşmañil’i s-hiţ călcaţ / Te toţi duşmanii să fiţi călcaţi
Loaţ armile di v-asculaţ / Luaţi armele de vă sculaţi
Yiniţ cu noi, yiniţ cu noi! / Veniţi cu noi, veniţi cu noi!

Va s-alâgăm noi munţăl’i tuţ / Va să alergăm noi munţii toţi
Va s-him di ploi, di vimt bătuţ / Va să fim de ploi, de vânt bătuţi

Ma cându a s-hibă a nostru zbor / Dar când va să fie a noastră vorbă
Va s-hibă sfulg cădzut dit nior / Va să fie fulger căzut din nor
Aestă-i bana di ficior / Asta e viaţa de haiduc (fecior)
Şi-aşi vrem noi, şi-aşi vrem noi! / Şi-aşa vrem noi, şi-aşa vrem noi!

Tufechi cădzură ñil’i de ori / Puşti căzură mii de ori
Priste mărate vlahuhori / Peste biete sate valahe

Eusebiu op kleuterschool (LXII)

2010-05-21T06:00:00.000+03:00

Ziua de ieri a lui Eusebiu la grădiniţă a adus o nouă premieră: iepuraşul nostru nordic a jucat primul său joc de grup după reguli.

Cum a fost: au avut ca invitată o educatoare din Scoţia care a făcut cu ei joculeţul “raţă, raţă, gâscă”. Eusebiu a înţeles repede regulile jocului şi a vrut să fie şi el “gâscă”, a pasat “gâsca” altora, a fost bine.

Domnişoara din Scoţia a pus o hartă mare pe duşumea – Sebi a recunoscut imediat Europa - şi i-a întrebat pe copii unde este Scoţia. Toţi ştiau căci le arătase cu o zi înainte. Însă când a întrebat unde-i România, doar Sebi a ştiut. Deci nu la cunoştinţe sunt şi vor fi problemele, după cum bine ştim.

În rest, totul a fost bine. A stat fără shadow la micul dejun şi la o activitate în semicerc, apoi la jocul şi activitatea cu scoţianca dar la a doua activitate în semicerc a cedat şi i-a spus Adinei că vrea acasă. Pe drum era năuc, cu totul obosit din pricina intensităţii stimulilor.

Adina l-a dus la tuns unde a stat cuminte. Deşi l-a ciupit frizerul cu maşina de ureche, n-a ţipat ci a plâns încetişor.

Continuăm cu acomodarea treptată. Cum din pricina grevelor anul se va încheia mai devreme, cel mai probabil că nu-l vom putea duce până la program întreg fără shadow.

Să ne mulţumim cu ce am obţinut până acum.

Eusebiu op kleuterschool (LXI)

2010-05-20T06:00:00.000+03:00

Ziua de ieri a fost unică: Eusebiu a învăţat ceva spontan pentru prima oară la grădi şi anume un cântecel.

La micul dejun a stat fără shadow şi a fost bine şi tot bine a fost la prima activitate de semicerc (repetiţia pentru serbare).

Pe la 10 – după mai bine de o oră şi jumătate de grădiniţă – s-a deschis uşa şi a apărut Sebi spunând “mamă, am obosit!”. Educatoarea a spus “a fost foarte cuminte până acum dar s-a plictisit”.

Adinei i s-a permis să intre pentru a fi shadow şi astfel iepuraşul nostru nordic a mai stat la o activitate de semicerc (subiect: despre foc) şi o rezolvare de fişe. Şi-a întrat în “modul de după-amiază”, a fost rezonabil.

La tranziţia de după activitatea de fişe, la ora 10:30, l-a extras Adina şi au plecat.

Acasă am aflat că în timpul primei activităţi de semicerc dulcele nostru Eusebiu a învăţat cântecelul “Jocul degetelor”, pe care ni l-a şi cântat, făcând toate gesturile.

Jocul degetelor

Ne jucăm, ne jucăm,

Cu degetul mare noi ne jucăm.

Când degetul mare a obosit,

Arătătorul a şi sosit.

Ne jucăm, ne jucăm,

Cu arătătorul noi ne jucăm.

Când arătătorul a obosit,

Mijlociul a şi sosit.

Ne jucăm, ne jucăm,

Cu mijlociul noi ne jucăm.

Când mijlociul a obosit,

Inelarul a şi sosit.

Ne jucăm, ne jucăm,

Cu inelarul noi ne jucăm.

Când inelarul a obosit,

Degetul mic a şi sosit.

Ne jucăm, ne jucăm,

Cu degetul mic noi ne jucăm.

Când degetul mic a obosit,

Pumnişorii au şi sosit.

Ne jucăm, ne jucăm,

Cu pumnişorii noi ne jucăm.

Când pumnişorii au obosit,

Picioruşele au şi sosit.

Ne jucăm, ne jucăm,

Cu picioruşele noi ne jucăm.

Când picioruşele au obosit,

Ochişorii au adormit.

Eusebiu op kleuterschool (LX)

2010-05-19T06:00:00.000+03:00

Ieri a fost o zi bună dar bizară: marţea fiind opţionalele, s-a produs o harababură din care Eusebiu nu a putut decât să fie bulversat.

Pe scurt:

au ajuns târziu la grădi, Eusebiu nu a mai prins perioada de dinainte de micul dejun.
la micul dejun a stat fără shadow, a fost bine.
după micul dejun s-a produs busculada cu opţionalele, unii copii au fost strânşi la origami (?!), alţii la mai ştiu eu ce, doar o parte rămânând la repetiţia în semicerc pentru serbare.
la semi-cerc educatoarea a chemat-o pe Adina de pe coridor. Odorul se cam plictisise şi începea a căsca, a se ridica de pe scaun, a spune rolul pentru serbare aşezat, a zice “că-i obosit”, şamd. Cu shadow-ul în spate s-a mai lecuit de oboseală.
cum cineva din străinătate a venit din nou în grădiniţă, Adina a fost rugată să ajute din nou cu traducerea. L-a lăsat pe odor singur şi a plecat.
după un timp apare educatoarea cu nepoţica ei şi cu Sebi. Nepoţica se murdărise, doamna trebuia să meargă să o spele şi l-a adus Adinei pe Sebi pentru a nu-l lăsa singur. Partea bună: stătuse cuminte în tot acel răstimp, destul de lung (cam 15 min sau mai bine).
ajuns în noua clasă a ochit un joc cu bile şi s-a aşternut la lucru ignorând cu totul ce se petrecea primprejur. Mai bine!

Trebuie continuat pe schema mic dejun + o activitate fără shadow până se simte confortabil şi nu mai dă semne de, chipurile, plictiseală.

Eusebiu op kleuterschool (LIX)

2010-05-18T06:00:00.002+03:00

Eusebiu a păşit cu dreptul în noua săptămână: a stat fără shadow la micul dejun, la tranziţie şi la o activitate şi anume la semicerc, când au făcut repetiţia pentru serbare. Şi-a spus rolul şi a cântat şi un cântecel copiilor în variantă proprie şi personală, copiii încântaţi, Eusebiu lăudat copios.

După succesul zdrobitor, din prea mult entuziasm, a prăvălit nişte scaune dar educatoarea i-a pus să le aranjeze la loc şi s-a conformat.

Când a plecat cu mama sa a anunţat “mamă, am fost cuminte!” şi apoi “şi-am să stau şi la activităţi, şi la masă şi la culcare!”. El se şi vede cu grădinţa la degetul său mic.

Ajunşi acasă, Adina îmi povesteşte totul, eu pleznesc de bucurie şi strig “bravo, Sebi, că ai fost cuminte!!” pupându-l mult în timp ce el îmi scotocea prin buzunare pentru a-şi recupera o mini-lanternă ce i-o confiscasem de dimineaţă.

Când Adina îi dă în vileag pozna cu scaunele eu zic “e, nu-i nimic”. “Ce nu-i nimic, ceartă-l!” replică Adina.

“Sebi, de ce n-ai fost cuminte la grădi?”

Învaţă-mă limbajul (VII)

2010-05-17T06:00:00.000+03:00

Eusebiu merge frumos cu Teach Me Language aşa că mai adăugăm un program, Finding About Someone care constă în nimic altceva decât a afla informaţii despre o persoană.

Nu este mult de spus la acest drill: copilul este învăţat să pună întrebări prin care află informaţii despre interlocutor dar şi stabileşte o punte de legătură cu acesta. Sunt patru nivele deosebindu-se prin complexitatea şi/sau ambiguitatea întrebării.

Oricum, antrenamentele din Teach Me Language dau rod: Eusebiu vorbeşte mai bogat şi mai flexibil. De exemplu, când pleacă din cameră spune “Plec la …, mă întorc imediat”. Acest “mă întorc imediat” nu-l producea înainte, de fapt nici nu anunţa că pleacă, pleca pur şi simplu.

Schizofrenie

2010-05-16T06:00:00.002+03:00

Joi noapte am văzut pe Euforia TV o emisiune a cunoscutei realizatoare Oprah despre schizofrenia infantilă.

O fetiţă care la 7 ani a avut deja două tentative de sinucidere, a avut halucinaţii de la doi ani şi de la 5 ani a trebuit să fie separată de fratele ei mai mic întrucât îi putea face rău – familia a ajuns să locuiască în două apartamente făcând cu rândul la un copil sau la altul.

De ce pomenesc despre aceasta? Nu ştiu. În nici un caz pentru a mă simţi bine că, deh, “poate fi şi mai rău”.

Cred că pentru a-mi împărtăşi cu dvs. simţămintele mele de compasiune – slabe, trecătoare şi cu totul fără efect – faţă de acea familie.

Eusebiu op kleuterschool (LVIII)

2010-05-15T06:00:00.000+03:00

O zi bună ieri la grădiniţă pentru Eusebiu:

înainte de masă şi la micul dejun a stat fără shadow şi a fost bine.
a stat şi la o activitate de semicerc (repetiţie pentru serbare) în prezenţa Adinei. Şi-a spus bine rolul (şi-a învăţat rolul de greieraş-prezentator!) dar a avut o nelinişte, a testat limitele – ar putea fi descris ca un copil “obrăznicuţ”.

Pe săptămâna viitoare ne propunem să ajungem să stea fără supraveghere la micul dejun şi la o activitate de după (semicerc cu repetiţia pentru serbare?) plus o altă activitate – dar cu supraveghere.

Mergem din aproape în aproape. Important e că a început a sta nesupravegheat fie şi perioade scurte. În timp le vom lungi.

Eusebiu op kleuterschool (LVII)

2010-05-14T06:00:00.000+03:00

Ziua de ieri a fost un succes. Eusebiu a stat la masă (s-a ridicat o singură dată dar şi-a revenit când i-a amintit educatoarea), când i s-a cerut să strângă jocul cu bilele a spus “imediat” şi chiar a strâns, nu a cerut să stea cu băieţelul M. ci s-a fâţâit pe lângă el şi când a venit vremea mesei s-a aşezat pur şi simplu, a fost bine.

Singura problemă: nu are răbdare să-şi aştepte rândul, buba e mai veche. Va necesita antrenament explicit.

Săptămâna aceasta dorim doar să consolidăm ce am câştigat.

Eusebiu op kleuterschool (LVI)

2010-05-13T06:00:00.001+03:00

Ieri a fost prima zi de grădiniţă a lui Eusebiu când a stat nesupravegheat. Rezultatele sunt mixte: pe de o parte nu a făcut probleme majore, dar pe de altă parte se tot ridica în picioare, neputând suporta timpii morţi.

Şi-a primit o porţie copioasă de ceartă acasă şi o doză mare de antrenament de stat pe scăunel. Nu-i lipseşte nimic să aibă răbdare doar că nu-i este clar că, dacă masa întârzie, ce trebuie este să stea de vorbă cu colegii sau să tacă - se pare că trebuie să reluăm exerciţiile în care stătea singur.

După-amiaza a fost aerian, a trebuit să primească indicaţii personale de la educatoare pentru a-şi termina fişa. Semnele de oboseală sunt evidente, considerăm că efortul cu programul de dimineaţă e mare aşa că de mâine încetăm programul de după-amiază (care oricum trebuia să înceteze de vineri) pentru a ne dedica exclusiv celui de dimineaţă.

Vom continua cu micul dejun fără supraveghere, cu modificarea că Adina va vorbi cu educatoarea ca, la cea mai mică abatere, să o anunţe pentru a-l repune pe direcţie.

Mergem înainte. Antrenamentul ABA la măsuţă era floare la ureche pe lângă ce complexitate presupune grădiniţa.

Eusebiu op kleuterschool (LIV, LV)

2010-05-12T06:00:00.000+03:00

Luni am aplicat cu Eusebiu planul ce l-am expus sâmbătă: va sta doar la perioada de dinainte de micul dejun, pe parcursul micului dejun şi în tranziţia de după.

Totul a fost atât de bine încât Adina a zis că miercuri îl va lăsa singur la masă.

După-amiază a fost la fel de bine – doar că a părut ceva mai puţin interesat în ceilalţi copii.

Ieri dimineaţă nu l-am putut duce, însă după-amiaza a fost absent, doamna educatoare a trebuit să-i repete de mai multe ori comenzile pentru ca el să le execute – e adevărat că educatoarea vorbea greu din pricina unei anestezii, dar totuşi nu credeam să fie atât de puţin responsiv la cerinţe.

Să-l lăsăm sau să nu-l lăsăm singur la masă? După o matură chibzuinţă am decis să-l lăsăm iar Adina să stea pe coridor, să întervină la nevoie.

E greu, este foarte greu …

VB-MAPP februarie-aprilie

2010-05-10T06:00:00.000+03:00

Din pricina veşnicei lipse de timp, sărim peste testul VB-MAPP al lui Eusebiu de luna aceasta, urmând a face la începutul lunii viitoare testarea pentru perioada februarie-mai.

Învaţă-mă limbajul (VI)

2010-05-09T06:00:00.000+03:00

Ieri am început planificarea pentru protocolul Analogy Building din cartea Teach Me Language. Metoda de lucru şi primele trials sunt documentate în Building Analogies.pdf (a se vedea legătura din secţiunea FILES din stânga).

Voi încărca pe web noi versiuni ale documentului pe măsură ce vom avansa cu terapia.

Eusebiu op kleuterschool (LIII)

2010-05-08T09:12:00.001+03:00

Ziua de ieri de grădiniţă a lui Eusebiu a arătat destul de clar care sunt limitele acestui copil în materia de integrare şi ne-a adus aminte că una din cele mai mari greşeli ce le putem face este să avansăm prea repede cu el ori să-l considerăm mai competent decât este.

* * *

Micul dejun a decurs fără probleme deşi au fost lucruri noi: li s-a pus un film cu Popeye Marinarul în timpul mesei, a trebuit să accepte să stea la o altă masă decât cea a băieţelului M., a fost ceva aşteptare.

Dar problemele s-au făcut simţite chiar de la început: înainte de punerea mesei s-a refugiat în jocul său cu bile în care îşi găsea confortul mai demult. Tot la bile s-a întors şi după ce a terminat masa - doamna a trebuit să insiste să se ducă la măsuţă pentru începerea activităţii. Acest lucru arată că nu se simte confortabil cu mediul – mult diferit de cel de după-amiază, cu 22 de copii în loc de 8-14.

Ca activitate au avut de făcut o bărcuţă din hârtie. A intrat într-un soi de febrilitate pentru că el mai făcuse bărcuţă cu buni acasă. Foaia fiind din alt material s-a împotmolit şi s-a deconectat complet de la ce instrucţii pas cu pas dădea educatoarea.

Atunci a cerut ajutorul dar era deja tensionat, gata să izbucnească în plâns. Educatoarea l-a ajutat puţin (Sebi a refuzat ajutorul mamei sale) dar nu cât să termine, or el tocmai aceasta voia. Foaia se şifonase, avea ochii împăienjeniţi de lacrimi şi din nou nu i-a reuşit.

A început să strige “ajută-mă, ajută-mă!” iar doamna nu a înţeles că era o situaţie de criză, a încercat să temporizeze - fiind şi ocupată cu alţii.

A insistat din nou, a început să plângă de-a binelea dar totuşi a lăsat-o pe mama sa să-l ajute. S-a potolit, şi-a terminat barca şi s-a ridicat zicând “gata, am terminat!”. A încercat să deranjeze nişte hârtie creponată pe la catedră (a vrut să-şi exprime frustrarea, pesemne), educatoarea l-a oprit şi atunci au plecat.

Semnificativ este că nu avea conştienţa că a făcut ceva rău. În drumul spre maşină era foarte încântat de sine că şi-a terminat barca şi era foarte mirat când mama sa i-a spus că a greşit prin nerăbdare.

* * *

După-amiaza copiii erau deja în semicerc, repetau pentru serbare. S-a dus singur la grup şi a suportat mai uşor activitatea, fiind mai scurtă. Şi-a spus frumos rolul (după doamna, încă nu l-a învăţat pe de rost) şi apoi au făcut un cântecel ce era nou pentru el. A prins oarecum refrenul şi încercat şi el să cânte cu ceilalţi.

A urmat jocul “cu ce literă începe?” şi i-a luat ceva timp să priceapă despre ce este vorba dar a participat şi el. După acest joc s-a prăbuşit pe un scaun într-o stare vecină cu prostraţia şi cu un glas plângăcios a spus “sunt obosit”. Doamna atunci i-a scos pe copii afară.

Afară s-a instalat în leagăn dar a înţeles să cedeze locul şi altor copii (la cererea mamei). La scurtă vreme şi-a luat la revedere şi au plecat.

* * *

Privind în urmă, este limpede ce s-a obţinut şi ce nu s-a obţinut de la această primă săptămână a programului de dimineaţă:

s-a obţinut că doreşte să meargă la grădi, se integrează acceptabil în timpul premergător micului dejun şi la micul dejun.
nu s-a obţinut integrarea lui în activităţile de grădiniţă în regim de program de dimineaţă (mult mai mulţi copii, mult mai multă structură decât după-amiaza, mai multe activităţi, un volum mai mare de instrucţie şi stimulare cu mult mai intensă), acestora încă nu le face faţă.

Concluzia se impune: nu trebuie să ne propunem să lungim şederea la grădi până când el nu asimilează cu adevărat mediul de dimineaţă. Faptul că se refugiază în jocul cu bile este grăitor că nu poate face faţă abundenţei de stimuli şi îi trebuie o perioadă până îşi găseşte echilibrul şi începe a explora atât spaţiul din jurul său cât şi relaţiile cu ceilalţi.

Deci obiectivul e simplu: săptămâna care vine dorim doar să se integreze deplin mediului social din timpul anterior micului dejun, de-a lungul micului dejun şi în perioada de tranziţie dintre micul dejun şi prima activitate.

Participarea la activităţile de dimineaţă se amână până în momentul când sus-menţionatul confort se instalează.

Eusebiu op kleuterschool (LII)

2010-05-07T06:00:00.000+03:00

Ieri Eusebiu a fost foarte obosit la programul de dimineaţă. Sculatul la 6:30 în fiecare zi nu-i uşor. A fost obrăznicuţ şi buimac, a făcut o glumă cam deplasată (a zis că nu-l cheamă Filip ci a dat numele unui coleg) şi a trebuit să fie ameninţat cu extragerea din grădiniţă pentru a se mai potoli.

După-amiaza a fost ceva mai bine, au făcut repetiţie pentru serbare şi o fişă. O fi fost efectul muştruluielii ce a primit-o la prânz de la noi?

Eusebiu op kleuterschool (LI)

2010-05-06T06:00:00.000+03:00

Ziua de ieri a lui Eusebiu a fost bună dar nu lipsită de provocări şi nicidecum lină.

A fost mofturos încă de la micul dejun, masa băieţelului M. era ocupată, el a început a plânge încetişor, un copilaş a trebuit să fie mutat (educatoarea iarăşi îl cocoloşeşte pe iepuraşul nostru nordic), la lecţii a făcut bine dar s-a moftorit şi acolo – ieri a fost o pasă mai sălcie care sperăm să nu se prelungească.

Spre deosebire de alaltăieri, a avut tăria (căci altfel nu-i pot zice) să participe la 3 (trei) activităţi şi nu doar la una – dar timpul tot scurt a fost, cam de 1,5 ore (mai e foarte mult până la 5-6 ore pe zi fără shadow).

La plecare era destul de încântat de propria-i persoană aşa că mama sa l-a mustrat înşirându-i toate isprăvile ce le-a făcut. A ascultat cu luate aminte şi a zis “am fost destul de cuminte. Să nu-i spui tatei, că ieri a fost bucuros”.

Măcar cu atât ne-am ales de la acea zi tulbure: băiatul meu suferind de autism se dovedeşte a fi sensibil la dezamăgirea ce ar putea-o produce în alţii.

* * *

La programul de după-amiază a fost mult mai bine: două activităţi (repetiţia pentru serbare în semicerc şi o fişă), a fost şi afară. Sebi cuminte şi ascultător, înfruntă cu stoicism plicticoşenia activităţii în semicerc, îşi aşteaptă rândul la tobogan, doamna foarte mulţumită de el, spune că nu-i un copil problemă şi că va fi cu singuranţă bine la serbare.

Deşi ne bucură aceste aprecieri, avem obiective clare ce le urmărim pas cu pas. Până una-alta: să crească timpul de grădiniţă cât mai mult – căci 1,5 ore cu shadow e puţin …

* * *

Ajuns acasă Sebi ia o cărticică şi îl chestionează pe Vlăduţ: “câţi viermişori sunt aici?”, “ce culoare are purcelul?”. Vlăduţ, sărăcuţul, stă cu capul plecat pe carte şi se munceşte să-i răspundă cât mai bine lui frate-său.

Căci nu te joci cu Eusebiu!

Eusebiu op kleuterschool (L)

2010-05-05T10:10:00.001+03:00

Ziua de luni a lui Eusebiu la grădiniţă s-a desfăşurat cu rezultate mixte:

pe de o parte a acceptat şi a îmbrăţişat schimbarea, a acceptat să stea cu trei fetiţe necunoscute (masa băieţelului M. era ocupată) şi, văzându-se de faţă cu necunoscuţi a întrebat “cum te cheamă?”. A mâncat frumos, a strâns masa împreună cu copiii şi a trecut cu bine prin tranziţia de la micul dejun la vremea de activităţi.
pe de altă parte a fost buimac, nu a părut să priceapă ce se întâmplă, încă mai are probleme cu aşteptarea rândului, cu vorbirea doar când e întrebat, cu distincţia socială dintre băieţi şi fete (fetele ies primele, la toaletă merg întâi fetele, etc).

Per total, a fost o zi bună – mai ales pentru o primă zi. La programul de după-amiază nu a fost foarte diferit, acelaşi aer de buimăceală l-a însoţit mai tot timpul.

* * *

Ieri lucrurile s-au schimbat – în bine. La micul dejun s-a simţit mai confortabil, s-a jucat şi singur şi cu copiii înainte de micul dejun.

Lucru interesant este că ceilalţi copii, cei care nu-l ştiau dinainte căci nu merg la programul de după-amiază, l-au acceptat imediat. O fetiţă F. chiar se poartă cu el “ca o nevastă” (vorba e a Adinei, nu a mea). F. îi zice: “Sebi aia nu-i voie, Sebi, nu se face aşa, Sebi nu se bate cu picioarele sub masă, etc”. El nu se supără ci se conformează şi – lucrul cel mai important – învaţă cum se face la clasă.

După micul dejun copiii au trecut la activitatea de semicerc. Eusebiu i-a spus mamei sale că “vrea şi el la semicerc”. Semicercul este pentru repetiţia pentru serbarea de sfârşit de ani. Eusebiu va fi greieraş, va deschide spectacolul împreună cu M. şi trebuie să-şi înveţe rolul. Face o prestaţie bună în faţă dar când e vorba să-i asculte pe ceilalţi cam nu prea are răbdare. Îşi aducă însă aminte şi se străduieşte. Din păcate, când se face prezenţa uită să spună “prezent” şi trebuie să-i dea educatoarea prompt.

Cere să meargă la toaletă. “De ce vrei la toaletă?” intreabă educatoarea? “Să stau pe WC”. Nu vrea singur, mama trebuie să-l însoţească. I se aminteşte că trebuie să se grăbească pentru că o fetiţă vrea şi ea. “Dar să vină şi ea aici” zice Sebi cu naturaleţe (sunt trei vase de WC în toaletă). I se explică (iar) că fetele şi băieţii nu merg amestecat la toaletă. Se cunoaşte că n-are surioară.

Întors în sala de clasă se joacă puţin singur (e pauză între activităţi). Apoi copiii sunt chemaţi din nou la scăunel. Simţind că e rost de plictis, Sebi spune clar “eu nu mai pot”, o înşfacă pe mama sa şi pleacă.

Revine după-amiază, repetă din nou rolul pentru serbare apoi face o fişă, asistat de colegi. Se încolonează liniştit cu ceilalţi şi iese afară cu colegii săi.

La final educatoarea de după-amiază îi spune soţiei “dnă, Filip, ce să pot să spun, Eusebiu chiar este bolnav? Că am mai citit şi eu despre boala aceasta şi …”.

It is happening again (“se-ntâmplă iar”): starea generală bună a lui Eusebiu ascunde deficienţele produse de autism (care deşi sunt în descreştere ele există şi încă sunt grave) astfel că oamenii când îl văd nu pot crede că el suferă de un sindrom atât de devastator.

Dar el are autism – cât se poate de real. Să sperăm că nu se va instala neîncrederea – în sensul că noi, părinţii lui Sebi, am fi paranoici ori chiţibuşari şi facem din ţânţar armăsar – şi că vom primi ca şi până acum aceeaşi asistenţă – cu totul admirabilă - din partea cadrelor didactice.

Până când avem nevoie de acea asistenţă? Până când dulcele nostru Eusebiu va fi cu adevărat integrat sistemului general de învăţământ.

Învaţă-mă limbajul (V)

2010-05-04T06:00:00.002+03:00

Cartea Teach Me Language prevede pentru protocolul Contingent Words secvenţe de cinci cuvinte fiecare, înlănţuite semantic două câte două.

Recent am încercat cu Eusebiu acest drill şi nu mică surpriza mi-a fost să constat că nu are nicio problemă cu găsirea de asocieri. Aşa că a rezultat un lanţ de 25 (douăzeci şi cinci) de cuvinte – şi s-ar fi întins oricât de mult dar mi s-a terminat foaia.

Deci primul lanţ de cuvinte contingente a fost (cuvintele lui Sebi sunt în italice): pâine – cuţit – tăietură – lovitură – capul lui Vlad – rotund – minge – a lovi – picior – apăsat pe pedală – maşină – porneşte – cheie de contact – deschide – uşă – apasă pe clanţă – metal – spătar (de scaun de bucătărie) – taburet – stau – alerg – transpir(ez, a zis incorect dar l-am corectat) – duş – udă părul – şampon – spăl părul.

A fost ceva. Dacă la detectarea asocierilor stă bine, la exprimarea justificărilor (“de ce punem pâine cu cuţit?”, “de ce punem lovitură cu capul lui Vlad?”) a mers mult mai greu. Cam într-un sfert din cazuri nu a reuşit să încropească o explicaţie (cel mult bâiguia un cuvânt) iar în majoritatea cazurilor a avut dificultăţi cu formularea răspunsului.

Tocmai aceasta este problema: formularea de propoziţii în timp real cu sintaxă corectă şi pe o temă dată.

Eusebiu op kleuterschool (XLIX) sau “Vreau singur la grădi”

2010-05-03T09:52:00.001+03:00

Astăzi este o zi mare: Eusebiu merge pentru prima dată la grădi la programul de dimineaţă. E prima dată când iese dimineaţa din casă în rând cu fraţii săi. Nu mai este pus deoparte ca un scaun stricat, nu mai are lecţii acasă când ceilalţi fac ce fac toţi copiii.

Era atât de emoţionat! Nu voi uita niciodată această zi.

Dimineaţa dormea dus. Cum fac de obicei, la ora 6:30 dau semnalul “Bună dimineaţa copii! Deşteptarea!”. El sforăia. “Hai Sebi, la grădi!” strig eu.

Ţâşneşte din pat de parcă fusese treaz de când lumea, niţel buimac se orientează în spaţiu şi o apucă spre baie. Pipi, spălat, îmbrăcat – feciorul meu suferind de autism participă la toate din plin, în rând cu fraţii săi.

După ce este îmbrăcat îmi zice răspicat: “Eu vreau singur la grădi! Fără mama!”. Şi mie şi Adinei ne-au apărut, micuţe de tot, lacrimi în colţul ochilor.

Învaţă-mă limbajul (IV)

2010-05-03T06:00:00.000+03:00

Eusebiu progresează frumos cu drillul Simple Word Associations aşa că e vremea să începem şi programul Word Contingencies din Teach Me Language.

Este simplu: se alege un cuvânt, copilul trebuie să spună alt cuvânt legat de primul, instructorul spune un cuvânt legat de precedentul, copilul spune unul legat de cel al adultului, etc.

Exemple (cuvintele copilului cu caractere italice):

ploaie – ud – apă – înoată – vara
plajă – nisip – ocean – albastru – cer
moale – tare – sirenă – foc – fierbinte
Soare – cer – Lună – noapte – stele

După ce se alcătuiesc aceste înlănţuiri este bine să se revadă împreună cu copilul pe ce s-au bazat acele înlănţuiri. De exemplu:

ploaie
- ploaia ne udă
ud
- udă este apa
apă
- în apă înotăm
înoată
- la înot mergem vara
vara

Scopul acestui drill este evident: de a-l instrui pe copil să înlănţuie idei – această înlănţuire fiind fundamentul conversaţiei dinamice, al acelei conversaţii ce merge dincolo de întrebare-răspuns (şi care e antrenată prin intraverbali).

Numărul unor asemenea înlănţuiri este practic infinit. Pentru a pune o ordine în acest noian, am decis că vom grupa înlănţuirile după primul cuvânt. Începem cu un substantiv (sau verb) din cele pe care le-am făcut deja cu Eusebiu la antrenamentul de tacţi.

Dat fiind că numărul de tacţi ce-l avem este mare (cam 2500), vom porni de la categoriile lor: Foods, Office Objects, Travel Objects, Actions, Animal Cubs, Bathroom Objects, Bedroom Objects, Beverages, Birds, Body Parts, Buildings, Car Objects, Category Names, Characters, Cleaning Objects, Clothing, Colors, Community Items, Computers & Accessories, Dog Breeds, Farm Animals, Fishes, Flowers, Footware, Fruits, Furniture, Hours, Household Objects, Ingredients, Insects, Instruments, Kitchen Objects, Letters, Living Room Objects, Materials, Moments of the Day, Monkeys, Nature, Occupations, Outer Space Items, People, Personal Objects, Pets, Places, Plant Parts, Reptiles, Rooms, Sea Creatures, Seasons, Shapes, Sport Grounds, Sport Objects, Sports, Stationery Objects, Structures, Tools, Toys, Vegetables, Vehicles, Weather, Wild Animals, Bird Body Parts, Trees.

Este mult de muncă, dar merită. Uraţi-ne succes!

Portage februarie-aprilie

2010-05-02T06:00:00.000+03:00

Faţă de ultima testare Portage, dulcele nostru Eusebiu a câştigat puncte:

la Socializare a câştigat 7 căsuţe ajungând la 74 de puncte.
la Verbalizare a câştigat 5 căsuţe ajungând la 91 de puncte.
la Autoservire a câştigat a câltigat 1 căsuţă ajungând la 95 de puncte.
la Cognitiv a câştigat 2 căsuţe ajungând la 104 puncte.
la Motor a câştigat 4 căsuţe ajungând la 134 de puncte.

Conform utilitarului online al lui Gabi Hulea, vârsta mentală a lui Eusebiu este de 5 ani şi 7 luni, în urmă cu 7 luni faţă de vârsta cronologică. Nivelul IQului general este neschimbat (91) plasându-l pe Eusebiu în limitele normale (plaja medie, IQ între 90 şi 100).

Deci, conform Portage, Eusebiu este practic recuperat – lipsurile lui manifestându-se în lucruri de fineţe (fluenţa discursului verbal ori a interacţiei sociale) şi nu al rămânerilor semnificative în urmă.

Este de aşteptat că IQul său măsurat cu Portage va scădea:

Eusebiu dezvoltă noi abilităţi care nu sunt surprinse de Portage (comportamentul în instrucţia de grădiniţă, abilităţile conversaţionale, capacităţile jocului de grup).
Portage este proiectat să meargă până la 6 ani. Prin urmare raportul vârstă mentală/vârstă cronologică nu poate de la un punct încolo decât scădea. Ilustrativ este că IQurile înregistrate cu utilitarul lui Gabi Hulea au fost: 90, 92, 91, 93, 95, 92, 91, 91, 91 (a se observa ultimele scăderi).

Deocamdată plănuim să facem Portage până prin august (când Eusebiu va împlini 6 ani şi 6 luni), apoi vom mai vedea.

Referitor la aceste ultime rezultate, deşi există progrese în toate ariile, totuşi în 3 luni s-a înregistrat o creştere a vârstei mentale de doar 2 luni. Să sperăm că următoarea testare va arăta progrese mai rapide.

Eusebiu op kleuterschool (XLVIII)

2010-05-01T06:00:00.000+03:00

Ieri Eusebiu nu prea avu chef de grădiniţă: la activităţi a avut fişă, a făcut-o cam fără chef (şi cu două greşeli) iar afară nu a vrut să stea cu colegii ci cu nişte copii mai mari, de an pregătitor.

Unul dintre aceştia găsise un melc, Sebi că nu, că el vrea melcul. Acela i-a spus răspicat că nu i-l dă, Sebi s-a bosumflat (dar nu a făcut o scenă – a acceptat refuzul, important!) iar atunci acel copil i-a zis “ar trebui să pleci, să mergi la grupa ta, aşa e regula”. S-a întors la colegii săi care au vrut să se joace cu el: el fără poftă se tot plimba de la unul la altul nefăcând nimic, îl bătea şi soarele în cap iar când mama sa i-a propus să plece a acceptat bucuros.

Nu ştim cum să interpretăm aceasta: chiar s-a plictisit de colegi şi vrea noi provocări sau a fost pur şi simplu o zi mai slabă ca interes pentru grădiniţă? Nu vom şti niciodată pentru că de luni intră la programul de dimineaţă, cu hărmălaia de la micul dejun cu tot.

Va sta la masă şi apoi va pleca fără a participa la ore – obiectivul deocamdată este să se comporte civilizat şi să se integreze în partea începutului de zi (sosire, mic dejun, strânsul mesei, tranziţia spre primele activităţi).

Noi săptămâni, noi provocări. Uraţi-ne succes!

Eusebiu op kleuterschool (XLVII)

2010-04-30T06:00:00.000+03:00

Ziua de ieri a lui Eusebiu la grădiniţă i-a rezervat prima întâlnire cu frustrarea – şi a trecut, zic eu, cu bine.

Ce s-a întâmplat: Adina cu Sebi au ajuns mai devreme decât de obicei, copilaşii abia se treziseră. A avut răbdare să-i aştepte. S-au aşternut la activităţi: era de lipit forme geometrice pentru a face un tractor. Ce-a făcut, ce n-a făcut, Eusebiu şi-a rupt o formă aşa că tractorul său era ruinat. A început a plânge încetişor, fără a deranja.

Educatoarea l-a observat, s-a apropiat, el a cerut alt tractor, i s-a spus că nu e cazul, că de aceea există lipici - pentru a lipi. Până la urmă şi-a terminat planşa, şi-a iscălit-o şi a plasat-o pe tabla unde iniţial le demonstrase educatoarea cum se face. Ceilalţi copii s-au luat după el şi şi-au atârnat şi ei operele în acelaşi loc. O adevărată expoziţie!

A vrut şi afară şi a fost tare mândru că a stat singur (Adina s-a dus după gemeni) şi a fost cuminte.

Mai e o zi. O zi până la programul de dimineaţă.

Eusebiu op kleuterschool (XLVI)

2010-04-29T06:00:00.000+03:00

Miercuri, 28 aprilie 2010

Rezumatul zilei

1. Sebi soseşte la grădiniţă la ora 15:45 şi pleacă la ora 16:25. Sunt 14 copii.

2. Dna împarte fişele de luni, spre a fi terminate. Sebi se aşază la măsuţă, cere ascuţitoare, îl ajută dna, apoi începe să lucreze.

3. Se opreşte din lucru pentru comentarii: “caracatiţa mă aşteaptă”, “creionul e gri”, îl mai ceartă pe M. pe motiv că îl deranjează, o ceartă pe dna că vorbeşte tare.

4. Termină lucrul, dna îl lasă să plece, apoi îl cheamă înapoi să strângă creioanele. Sebi nu poate accepta să se întoarcă din drumul lui spre caracatiţă spre a o asculta pe dna. Dna îi cere să le strângă mai târziu.

5. Merge la baie, se spală pe mâini, vine şi o fetiţă. Vorbesc amândoi, îşi usucă mâinile şi revin. Copiii se pregătesc de plecare.

6. Sebi a uitat de creioane, dna îi aminteşte. Pune creioanele în pahar, dar mai rămân două. Fuge afară din clasă, pentru că îi este teamă că vor pleca afară fără el.

7. Dna îi cheamă pe toţi înapoi, ca Sebi să strângă. Vine M., îl ajută, creioanele ajung toate la locul lor. Sebi fuge pe hol şi îi aşteaptă pe copii să se îmbrace. Îşi mănâncă banana primită ca gustare, duce din proprie iniţiativă cojile la gunoi.

8. Vorbeşte cu fetiţa M. “Stai pe loc” spune Sebi. “De ce?” întreabă M. “Să vină toţi copiii”, răspunde Sebi. Se iau amândoi de mână, ceilalţi copii se încolonează după ei.

9. Dna îl ia pe Sebi de mână şi toată clasa iese afară din grădiniţă. Sebi stă o vreme la tobogan, escaladând parapetul. Vorbeşte cu copii de la alte grupe.

10. Îi zăreşte pe colegii lui, vine la dna educatoare, o ia de mână şi îi spune “Haide, dna D., să vii!” îndreptându-se spre balansoar.

11. Se ridică în picioare pe balansoar, dna îi spune să stea jos. Ascultă. Se întinde ca la plajă pe mijlocul balansoarului. Alţi copii îl imită. Este cuminte, ascultător, liniştit, se simte bine cu dna şi colegii.

12. Când se plictiseşte, dă semnalul de plecare.

Concluzii

1. Trebuie să fie învăţat că nu este acceptabil să o corecteze pe dna.

2. Îi este greu să stea concentrat de la începutul până la sfârşitul unei activităţi, fără comentarii. Nerăbdarea lui provine şi din faptul că sunt multe lucruri pe care vrea să le facă în timpul scurt alocat: activităţi, joacă cu copiii, joacă individuală, gustarea. Este de aşteptat că situaţia se va îmbunătăţi odată cu mutarea sa la programul de dimineaţă.

3. Odată ce primeşte liber de la o activitate structurată, îi este greu ca imediat să îndeplinească o cerinţă. Are nevoie de puţin timp în care să fie lăsat independent. Ceilalţi copii nu au o problemă cu această situaţie.

4. Are dificultăţi să execute o sarcină dincolo de ceea ce i se pare lui acceptabil (a pus creioanele înapoi, faptul că rămân unul sau două i se pare nesemnificativ, de unde şi dificultatea de a executa). Din nou, ceilalţi copii nu au o problemă să execute întocmai.

5. Se poartă bine în timpul tranziţiilor, a înţeles rutina încolonării în pereche şi a plecării în grup.

Îi place compania colegilor deşi are idei nestandard (escaladează parapetul, se întinde pe balansoar). Un motiv este că vrea să iasă în evidenţă în grupul de copii.

Eusebiu op kleuterschool (XLV)

2010-04-28T06:00:00.001+03:00

Ziua de ieri a lui Eusebiu la grădiniţă a fost scurtă: au ajuns târziu, copiii erau deja afară. Adina a vorbit cu educatoarea despre planul de a-l muta la programul de dimineaţă; educatoarea a zis că e îngrijorată de disciplină, întrucât atunci sunt mai mulţi copii.

Mutarea trebuie totuşi făcută, programul de după-amiaza şi-a cam epuizat resursele.

Vom vedea.

Eusebiu op kleuterschool (XLIV)

2010-04-27T06:00:00.000+03:00

Ziua de ieri a lui Eusebiu la grădiniţă a fost foarte bună. Liniştit, perfect integrat în rutina zilnică, a participat la activitate, s-a jucat cu copiii, s-a jucat şi afară, totul a fost în regulă.

Câteva elemente de remarcat:

la activitatea de masă aveau de făcut mulţimi, colorări, etc. O fetiţă M., vecină de măsuţă, avea carioca galbenă. “Vreau şi eu carioca galbenă” zice Sebi. “Dar colorez chitara cu galben!” zice M. “Bine, aştept”. Este prima dată când îşi decorează cererile cu formule sociale şi/sau de politeţe. De remarcat a fost că a acceptat să aştepte după cineva.
tot fetiţa M. a zis “eu mă iscălesc M. pe foaie!”. Eusebiu o întreabă pe educatoare: “ce înseamnă ‘iscălesc’?”. “Mă semnez” zice doamna. “Mă iscălesc şi eu Sebi!”. Este prima dată când Eusebiu întreabă despre semnificaţia unui cuvânt – e ceva specific vârstei de 6 ani, menţionat în Portage, ce n-a mai făcut vreodată.

Dacă totul va merge la fel de bine săptămâna aceasta sau comparabil, de luni îl mutăm la programul de dimineaţă.

Învaţă-mă limbajul (III)

2010-04-26T13:36:00.001+03:00

Astăzi am făcut primele exerciţii cu Eusebiu din cadrul antrenamentului Simple Word Associations, detaliat aici.

Exerciţiul s-a desfăuşurat astfel:

pe o foaie îi scriam un cuvânt în stânga iar în dreapta două cuvinte.
îl puneam să citească toate trei cuvintele.
îl întrebam: “care merge cu …, … sau … ?”.
uneam corespondenţa corectă şi îl întrebam: “de ce … merge cu …?”.

De exemplu, pentru corespondenţa ASISTENTĂ MEDICALĂ – BOLNAV – CAMION, am produs cam aşa ceva:

A ştiut să găsească fără cusur corespondenţele corecte, mai greu a fost la a da o explicaţie sub forma “pentru că …” - dar pot întrevedea că dulcele nostru Eusebiu îşi va da drumul cu acest lucru relativ repede.

Am folosit următoarele seturi de cuvinte:

relaţia substantiv-adjectiv, cu verbul “a fi”:
- banană – violet – galben
- portocală – rotund – pătrat
- farfurie – rotund – pătrat
- câine – îmblănit – neîmblănit
- roată – rotund – pătrat
- burete – moale – tare
relaţia substantiv – substantiv:
- verbul “a ajuta”:
  - asistentă medicală – bolnav – camion
  - mama – Emil – Kiribati
  - tata – Sebi - Tobago
  - buni – mama – sudor
  - tata – îmbrăcat – Australia
- verbul “a apăsa”:
  - deget – buton – camion
  - picior – pedală – Soarele
- verbul “a aplauda”:
  - copii – clovn – lustraţie
  - spectatori – spectacol – cireşi
  - copii – teatru – crater
- verbul “a amesteca”:
  - tel – făină cu lapte – ciment cu nisip
  - linguriţă – ceai cu zahăr – frunze cu ramuri
  - mixer – lapte cu banane – sare cu piper
  - salată – ulei de măsline – ulei de maşină
- verbul “a alerga”:
  - câine – iarbă – sârmă
  - cal – curse – Jupiter
  - alergător – concurs – palton
  - Vlad şi Dinu – hol – acoperiş
- verbul “a aluneca”:
  - copil – tobogan – trepan
  - zăpadă – acoperiş – cuptor
  - mâncare – gât – ciulin
  - ulei – pâlnie – tractor
  - tramvai – şine – valuri
relaţia substantiv – verb:
- sanie – alunecă – explodează
- tobogan – alunecă – înţeapă
- lingură de salată – amestecă – găureşte
- betonieră – amestecă – zboară
- mixer – amestecă – toarnă
- asistentă medicală – ajută – latră
- medicament – ajută – sparge
- secretară – ajută – taie
- cal – aleargă – conduce maşina
- Vlad şi Dinu – aleargă – fisurează
- deget – apasă – vorbeşte
- pedală – apasă – cântă
- clovn – aplaudă – stoarce
- spectacol – aplaudă – roşeşte

Dacă se întâmpla că Sebi găsea o altă relaţie decât cea aşteptată, i-o consideram, desigur, un succes. Aşa s-a întâmplat la câine – iarbă – sârmă, a spus “câinele stă pe iarbă” în loc de “câinele aleargă pe iarbă”. Perfect valid.

Am avut de furcă ceva cu formularea propoziţiilor. Deşi Eusebiu vorbeşte fluent, îi este mult mai greu să se exprime pe o temă dată decât atunci când vorbeşte liber - nu-şi găseşte cuvintele. În fapt, tocmai aici stă dificultatea lui într-ale conversaţiei.

Sunt exerciţii simple şi – zic eu – foarte eficiente. Copilul trebuie să aibă fluenţă la nivel de propoziţie deci trebuie să fi trecut printr-o terapie Verbal Behavior sau echivalentă şi e necesar să aibă toţi operanzii verbali funcţionali.

Dacă respectivul copil nu ştie să citească se pot folosi imagini - dar este esenţial să fie pus să dea o explicaţie pentru relaţia ce a observat-o.

Învaţă-mă limbajul (II)

2010-04-26T07:22:00.001+03:00

Prin mila lui Dumnezeu şi a lui Microsoft Project, am terminat ieri prima versiune a planificării terapiei pentru abilităţile conversaţionale ale lui Eusebiu, terapie bazată în special pe cartea Teach Me Language despre care am mai scris aici.

Înainte de a purcede la a descrie ce am planificat, doresc să aduc la cunoştinţă noutatea acestei planificări: pentru prima dată am folosit facilităţile resource pool şi master project din Microsoft Project. Prima se referă la plasarea resurselor într-un fişier specializat şi referirea lor din mai multe documente Project iar cealaltă se referă la spargerea unui proiect în sub-proiecte. În special a doua facilitate este importantă întrucât nu mai dorim să ajungem la fişiere Project cu mii de taskuri ca în trecut – acum vom avea câteva fişiere cu câteva sute de taskuri fiecare şi un fişier MS Project sumarizator.

Spun a o mia şi o suta oară, fără acest nepreţuit software de la Microsoft (în fapt ştie MS să-l preţuiască, la nivelul de $300+ copia) nu ştiu cum ne-am fi descurcat cu terapia.

Dar revenind la terapie: Teach Me Language este cu adevărat o carte pentru nivelul lui Eusebiu de acum. Ce îmi place la ea este că descompune în părţi componente procesul conversaţional şi face ca antrenamentele să meargă de la simplu la complicat şi de la esenţial la general chiar şi într-un domeniu atât de complex, difuz şi greu definibil cum este conversaţia verbală.

Cartea este compusă din programe (denumite aici “drills” – adică “sfredeliri”), fiecare program antrenând un aspect al abilităţilor conversaţionale. Deşi se dau exemple de “drills” şi de fişe pentru “drills”, materialul din Teach Me Language este cu totul insuficient pentru o terapie adevărată – el trebuie să fie mult expandat şi detaliat, obţinându-se din fiecare “drill” un mic proiect în toată regula.

De exemplu, primul “drill” este Simple Word Associations – acesta fiind de fapt singurul program pe care l-am planificat, căci din el avem deja material de lucru pentru o bună bucată de vreme. Simple Word Associations constă în asocierea de cuvinte care sunt legate semantic, cum ar fi hârtie – creion (scriem pe hârtie cu creionul) sau apă – înoată (noi înotăm în apă).

În carte se spune că trebuie început cu asocierile substantiv – adjectiv (de exemplu ""banană – galben”) şi apoi se dau următoarele exemple:

fluture – floare (fluturele se aşază pe floare).
înoată – apă (înotăm în apă).
galben – creion (creionul e galben).
maimuţă – banană (maimuţele mănâncă banane).
pătură – pat (pătura este pe pat).

Pare simplu, nu? Nu chiar. Deşi la prima vedere s-ar părea că tot ce este necesar e să născocim cât mai multe asocieri şi să bombardăm copilul cu ele, în absenţa unei abordări sistematice acest “drill” se poate pierde într-un noian de vorbărie fără ca Eusebiu să scoată ceva din această trudă înafara faptului că şi-a îndesat capul cu o sumedenie de perechi de cuvinte mai mult sau mai puţin aleatorii.

Cum se poate face o abordare sistematică şi mai eficientă a acestui “drill”? Primul pas este dat chiar de carte şi anume că participanţii la asocieri pot fi:

substantiv – adjectiv (creion – galben).
substantiv – substantiv (maimuţă – banană).
substantiv – verb (câine – latră).

Al doilea pas este să observăm că natura asocierii este dată de un verb (cu excepţia asocierilor substantiv – verb, desigur, unde verbul este deja participant):

substantiv-adjectiv
- creion – galben (a avea culoare).
- limonadă – acru (a avea gust de).
- catifea – moale (a fi la pipăit).
substantiv-substantiv
- maimuţă – banană (a mânca).
- ceas – perete (a agăţa / fi agăţat)
- bărbat – barbă (a purta)

Prin urmare, indiferent de tipul de asociere, esenţa legăturii semantice este dată de un verb. Deci ce trebuie să facem este să urmărim, de fapt, verbele. Noi pornim la drum cu următoarele seturi de verbe:

pentru asocierile substantiv – adjectiv: a fi, a avea gust de, a scoate sunet, a se simţi la pipăit, a arăta într-un fel anume.
pentru asocierile substantiv – substantiv: a ajuta, a alerga, a aluneca, a amesteca, a apăsa, a aplauda, a aprinde, a arăta, a arunca, a aştepta, a atinge, a auzi, a avea, a bate, a bate cu ciocanul, a bea, a cădea, a călări, a călca rufe, a cânta, a căra, a căsca, a ciocăni, a citi, a coborî, a colora, a conduce, a construi, a copia, a creşte, a culege, a curăţa, a curăţa coaja, a curge, a da, a dansa, a deschide, a desena, a dormi, a face baie, a face din mână, a folosi calculatorul, a fotografia, a fuma, a gândi, a găti, a găuri, a hrăni, a îmbrăca, a îmbrăţişa, a împinge, a trage cu pistolul, a arăta, a înmuia, a înota, a întinde, a întinde la uscat, a intra, a jongla, a lega, a linge, a lovi, a lovi cu mâinile, a lovi cu piciorul, a lua, a mânca, a mătura, a merge, a merge cu bicicleta, a merge cu tricicleta, a merge de-a buşilea, a mirosi, a munci, a număra, a păşi, a patina, a peria, a pescui, a picta, a plânge, a pleca, a pluti, a prinde, a privi, a pune, a pune laolaltă, a purta, a râde, a ridica, a rupe, a săpa, a sări, a sări coarda, a sări într-un picior, a săruta, a savura, a scărpina, a schimba, a scrie, a se apleca, a se ascunde, a se juca, a se legăna, a se lupta corp la corp, a se odihni, a se pieptăna, a se plimba, a se rade, a se spăla pe mâini, a se târî, a se uita la televizor, a servi, a şopti, a spăla, a sparge, a sta în genunchi, a sta în picioare, a sta jos, a sta pe jos, a şterge pe jos, a strănuta, a striga, a stropi, a sufla, a suna, a tăia, a tăia cu ferăstrăul, a tăia cu toporul, a ţine de mână, a ţine în mâini, a trage, a trage apa, a tunde iarba, a turna, a tuşi, a umfla, a urca, a urmări, a usca, a vopsi, a vorbi, a zbura, a-şi pune, a-şi ţine echilibrul, a chema, a cumpăra, a descoperi, a diviza, a duce, a exersa, a experimenta, a face cumpărături, a fi, a măsura, a minţi, a mişca, a plăti, a primi, a salva, a scăpa din mână, a se întinde, a studia, a sublinia, a tipări, a trimite, a umple, a vedea, a vinde, a visa, a vizita, a vrea.
pentru asocierile substantiv – verb: aceeaşi listă ca la substantiv – substantiv.

Lista de verbe de mai sus este extrasă din terapia pentru Tact Actions pe care am făcut-o anul trecut cu imagini. Nu toate verbele se pretează la asocieri şi probabil că Eusebiu va începe mai iute “să prindă” cum merg asocierile, dar le reţinem pe toate în caz că e nevoie de ele.

Acestea fiind zise, nu ne rămâne decât să purcedem la muncă. Atunci când voi trece la planificarea “drill”-ului următor (Contingent Words) voi reveni cu un mesaj asemănător.

Uraţi-ne succes!

Eşti prieten cu mine?

2010-04-25T07:00:00.001+03:00

Acest lucru l-a întrebat Eusebiu pe Vlad într-una din serile trecute.

Este prima dată când băiatul meu suferind de autism dovedeşte înţelegerea unei stări abstracte precum prietenia.