Tinerii partidelor de azi si de mâine, sau “Hai în partid cu mine!”. Sunt momente când ramân uluit si vad ca nu învatam nimic din trecut. Politica pare a fi o sansa buna, în conceptia multor tineri, ca o sursa buna de a face averi, de a fi persoane cu “pile”, ca o sa existe avantaje. Din câte stiu eu, politica se face pentru stat, iar statul este forma organizata de conducere a unei societati, iar societatea reprezinta toata populatia unei tari. De ce scriu despre aceasta problema? Pai am colegi, colege, membri de partid, care îi îndruma si pe altii sa fie membri. Partidocratia îsi face din nou aparitia. Cât mai multi membri, cât mai multi slujitori, oameni fara cusur. Bine, problema nu ar fi ca tineri din generatia mea spun “Hai în partid cu mine!”, problema este ca li se spune ce oameni faini sunt acolo, ce multe si marunte si bune vor face oamenii politici. Viitorul membru, la îndrumarea “prietenului” vine cu o reactie deloc nepotrivita: “Eu ce avantaje am! Iese banul!” si da, iese: “Bineînteles! Acusi vin alegerile si o sa fie treaba.” PS: tot ceea ce spun în aceasta postare e o simpla fictiune, nicidecum nu se întampla asa ceva, mai ales în mintea tinerilor “partidocrati”.
Bine, reactiile lor “stângiste” par a fi normale. Dar stiti ce e mai periculos? Urmatoarea afirmatie, atunci când le spui cum sta treaba cu partidele, cu politica si cu oamenii politici de astazi: “Dragos, tu crezi ca eu nu stiu ce fac?” Ooo, ba da, cum sa nu stii / stiti. Sunteti persoane perfect instruite si dedicate “printipiilor” si valorilor de partid. În fond, ce înseamna sa fii membru de partid, fara sa ai un rol care sa îti puna în evidenta foarte clar menirea de a face cu adevarat ceva si sa dovedeasca aptitudinea ta pentru politica? Un simplu menajer al votului, îngrijirea de votul viitor. E dureros, dar se întâmpla. Ce facem acum? Asteptam îndrumari partidice de la membri încalziti de doctrine neclare. Nu contest existenta partidelor, a oamenilor politici, dar eu merg pe ideea ca acum, mai mult ca oricând avem nevoie de oameni, care din libera initiativa doresc sa faca politica, sa se îngrijeasca de problemele statului. Nu le spun tinerilor “nu deveniti membri de partid! Nu faceti politica!”, este normal sa avem idei politice, dar trebuie sa le construim pe valori valabile si nu pe sentimente de partid sau “avantaje” si sa stim ca ele pot fi puse în miscare pentru cei ce cred în noi. Oare gresesc si aici? PS: dedicat unor persoane “care stiu ce fac”. La multi ani tuturor!